Chelnerița era urmărită, în spate cineva îi făcea o poză pe ascuns și arăta tuturor secretul ei uriaș! În doar câteva ore, asta îi va schimba viața pentru totdeauna! Ce s-a întâmplat a făcut înconjurul lumii!

Deseori se spune că tinerii de azi nu au pic de respect pentru bătrâni, iar uneori acest lucru e perfect adevărat. Tinerii ar trebui să arate mai multă apreciere celor care au ajutat la construirea țării. Sâmbăta trecută, Evoni Williams stătea în spatele tejghelei și își făcea treaba obișnuită în micul restaurant unde fusese angajată.

Acolo a observat că un bărbat mai în vârstă avea nevoie de ajutor cu masca de oxigen, în plus, bătrânul nu reușea să își taie mâncarea fiindcă mâinile nu-l prea mai ajutau. În acel moment, Evoni nici nu s-a gândit de două ori, și i-a sărit rapid în ajutor. Laura Wolf, patronul restaurantului, a scris: „Fără ezitare, i-a luat farfuria și a început să îi taie șunca”.

Se pare că patroana restaurantului a fost atât de emoționată de gestul fetei, încât a făcut o poză și a postat-o pe Facebook. Femeia a mai scris alături de imagine: „Aceasta poate părea o faptă mică, însă pentru acest om a fost ceva uriaș, sunt sigură. Sunt foarte recunoscătoare pentru că am văzut acest gest de bunătate la începutul zilei, în timp ce totul în lume pare atât de negativ și violent”. Pe de altă parte, Evoni, chelnerița, spune că exact asta ar fi făcut pentru oricine.

După ce imaginea a fost distribuită pe Facebok de peste 40.000 de ori, Universitatea din Texas i-a oferit lui Evoni o bursă de studiu în valoare de 16.000 de dolari! Iată, deci, că bunătatea chiar poate chimba, ușor, ușor, lumea.

CITEȘTE ȘI: 

Lovitură grea pentru cultura română, anunțul devastator a fost făcut în urmă cu puțin timp. Dumnezeu s-o odihnească!

Geta Caragiu, sora regretatului Toma Caragiu, s-a stins din viață. Anunțul a fost făcut de Societatea de Cultură Macedo-Română, prin intermediul unui mesaj postat pe Facebook, potrivit spynews.ro.

„Am aflat cu tristețe că a trecut la cele veșnice, la vârsta de 88 de ani, GETA CARAGIU, sculptoriță și profesoară la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, de sorginte aromână, sora regretatului actor Toma Caragiu și a acad. Matilda Caragiu-Marioțeanu. Membrii Societății de Cultură Macedo-Române transmit condoleanțe familiei îndoliate. Dumnezeu să o odihnească!” a fost mesajul transmis de reprezentanții societății.

Geta Caragiu a murit la vârsta de 88 de ani. A fost una dintre cele două surori ale actorului Toma Caragiu, cealaltă fiind Matilda Caragiu Marioțeanu, care a încetat din viață în 2009. Iată ce declara Geta Caragiu pentru Formula As în urmă cu ceva vreme: „Ei, au fost odată ca niciodată trei iezi cu­cuieţi: Toma, cel cu stea în frunte, şi două fete – Matilda şi Geta. Toma a moş­tenit talentul de la mama şi de la bunica, care erau foarte hărăzite, trans­miteau cu foarte multă uşu­rinţă hazul. Despre bunica noas­tră, Toma zicea că a fost stagiară a Comediei franceze, fără şcoală.

Era o fiinţă minunată, te făcea să râzi, ea ră­mânând serioasă, avea un comic din ăsta, mucalit şi sobru, pe care Toma l-a moştenit. Mama mi-a povestit că profesorul lui Toma din clasa a patra primară (eram încă în Cadrilater), i-a spus de atunci că Toma va deveni actor. O previziune extraordinară. Sora mea, Matilda, filolog şi acade­mi­cian, era o înţeleaptă, un cap foar­te dotat, iniţial şi-a dorit şi ea să facă regie de teatru, dar nu a lăsat-o Toma, era plă­pândă, avea plămânii debili. I-a zis că să fie regizoare e o muncă mult prea grea pentru ea. Şi atunci, Ma­tilda a ales să meargă la filologie.

Era foarte dăruită pentru asta, mai ales pentru studiul limbii române şi al dialectelor ei. Vorbea limbi străine cu uşurinţă, iar foştii ei stu­denţi şi-o amintesc şi azi cum îşi trans­forma în spectacol cursurile de limba română, de la Univer­si­tatea din Bucureşti. Chemarea teatrului nu dispăruse din ea. Cât despre mine, totul a plecat de la o pro­fesoară a mea de desen pe care am avut-o la Plo­ieşti, Victoria Băncilă. Era nepoata pictorului Octav Băncilă şi făcuse Belle Artele.

Ea a simţit că există ceva la mine, văzându-mi desenele. Pe vremea aceea existau gazetele acelea de perete, pline cu articole anoste, iar d-na Băncilă mi-a adus într-o zi o pânză neagră, cerată, mare şi lungă, şi creioane colorate: „Uite, asta să fie gazeta ta de perete!” – mi-a zis, iar după primele linii schiţate a început să mă dirijeze serios spre desen.

Eram cam prin clasa a 11-a, destul de târziu, când m-am hotărât să merg la Arte. Am fost împinsă în direcţia asta şi de Matilda, că ea, fiind mai mare ca mine, îmi era un fel de mentor. Întot­deauna a avut sentimentul ăsta matern faţă de mine. Chiar şi Toma îi scria, când era în armată: „Vezi, ai grijă de ăla micu’ şi frumosu’”. Aşa mă vedea el, frumoasă…”