Începutul poveștii lui de dragoste cu bebelușa Cristina a fost tumultos, dar acum au o familie fericită. Cei doi au vorbit despre viața lor. „Ne dorim foarte mult încă un copil“. Galerie foto.

Denis Ștefan și  soția sa au acordat de curând un interviu revistei OK! Magazine în care au vorbit despre viața și familia lor. Sunt cei mai relaxaţi părinţi şi adoră să-şi petreacă timpul cu Delia, care le împărtăşeşte pasiunea pentru cai şi reflectoare.

 

 

Ţi-e dor de echipa şi de ritmul de serial?
Denis: Am stat şase ani la Buftea, timp în care am făcut „Daria, iubirea mea“, „Inimă de ţigan“, „Regina“, „Aniela“, „Iubire şi onoare“, şi sigur că mi-e dor, mai ales că acum am caii în acelaşi loc, doar că nu mai am şi prietenii tot acolo. N-are cum să nu te ia un pic nostalgia. Eram câte o sută de persoane la filmare dimineaţa!

 

 

Erai o apariţie irezistibilă pentru fete!

Denis: Păi, în primul rând pentru fete trebuia să fiu o apariţie! (râde)
Cristina: Numai eu nu ştiam cine este. (râde) Nici nu prea mă uitam la televizor, aveam alte priorități, eram la liceu. Ştiam de la mama că e un băiat talentat, că serialul în care joacă e foarte urmărit…

 

 

De la mama ta?
Cristina: Da. Părinţii mei au fost acrobaţi la circ şi ulterior au avut dresură de cai. Mama era şi cascadoare şi lucra la foarte multe filme. Şi, la un moment dat, m-a luat şi pe mine la filmări şi ne-am întâlnit cu Denis, care filma în Buftea. La vremea aia aveam vreo 17 ani, deci n-am făcut decât cunoştinţă.

 

 

Şi tu erai angrenată în dresaj, în cascadorii?
Cristina: În perioada liceului nu, deloc. Eu am făcut gimnastică ritmică, dansuri sportive, volei. Nu mi-a plăcut ideea de circ, mai ales că e o viaţă destul de grea şi de-aceea nici părinţii mei nu au insistat. Am încercat tot felul de activităţi sportive, dar şcoala nu mi-a permis să fac performanţă. Am suferit foarte mult când n-am mai putut merge la antrenamentele de dans sportiv, dar nu puteam renunţa la şcoală. În schimb, la 17 ani, a venit „Cronica cârcotaşilor“, care mi-a schimbat complet viaţa. Şi acolo am ajuns printr-o întâmplare: cineva din familie mi-a spus că e casting pentru „bebeluşe“, că trebuie să trimit trei poze. Am mers cu mama, erau peste 1.000 de fete la casting… M-au luat şi uite că sunt şi acum acolo, după zece ani, şi mă bucur că fac ce-mi place.

 

 

Dar dacă nu exista „Cronica“ pentru ce te-ai fi pregătit?
Cristina: Am intrat la facultate la Limbi Străine, dar am continuat cu dansul, am făcut actorie de film la Dragoş Bucur. M-am întreţinut de la 16 ani singură şi am făcut fix ce mi-a plăcut şi ce am crezut că e mai bine pentru mine.

 

 

Ai un back-up pentru când nu vei mai fi „bebeluşă“?
Cristina: Da, aş avea un back-up, dar n-am fost niciodată omul care să-şi facă planuri pentru următorii cinci ani. Am fost mereu spontană şi aşa am avut de câştigat. Le-am luat cum au venit.

 

 

Spune-mi cum a venit Denis în viaţa ta, era călare?
Cristina: Ne-am cunoscut la un spectacol medieval, eu tocmai terminasem actorie de film. Eu jucam rolul unei prinţese, el pe cel al unui prinţ, am mers la repetiţii cu toată lumea… Cumva, am ştiut de atunci că există chimie între noi. Ne-am reîntâlnit în vara lui 2012, după care în 2013 ne-am căsătorit. Copil mi-am dorit dintotdeauna, am vrut să fiu o mamă tânără, cum e mama. Dacă o vezi, zici că suntem surori! Ea acum este instructoare de fitness în străinătate, mereu a avut o viaţă sportivă, arată mai bine ca mine. (râde)

 

 

Deci în 2012 s-au petrecut marile schimbări în viaţa ta, Denis.
Denis: Da, aşa este.

 

 

Pare că sunteţi doi părinţi relaxaţi.
Cristina: Acum da. Undeva după trei ani de zile a venit relaxarea, pentru că suntem doar noi, nu avem bonă pentru Delia. Părinţii mei continuă să lucreze, iar părinţii lui Denis sunt mai în vârstă şi nu sunt din Bucureşti, vin mai rar. Însă faptul că filmez o zi pe săptămână mă ajută să fiu 90% din timp cu ea.

 

 

Te vezi în ea?
Cristina: Nu mă văd, pentru că eu aveam altă fire, din ce mi-au povestit părinţii mei. La vârsta ei, eram foarte cuminte, foarte timidă şi tăcută. Ea e exact ca Denis când era mic. Şi ea e ascultătoare, dar e mult mai activă, îi place să fie în centrul atenţiei şi în fiecare zi spune ceva trăsnit. Mi-a spus odată că ea vrea să vină singură la cai şi că o putem lăsa singură aici, că stă şi are grijă de toţi caii, îi culcă, îi pune pe oliţă… Şi am întrebat-o: „Şi noaptea ce faci?“ „Eh, mă mai trezesc, dacă trebuie…“ (râde)

 

 

Dacă tot vorbim despre temperament, spune-mi cât de „nărăvaş“ eşti tu.
Denis: A, sunt foarte nărăvaş! (zâmbeşte) Întreab-o pe Cristina!

 

 

Pe Cristina trebuie s-o întreb cât de „cârcotaşă“ e.
Cristina: În familie nu sunt cârcotaşă. (râde) În general, sunt o fire pozitivă şi încerc să mă înconjor întotdeauna de oameni frumoşi.
Denis: Eu mă încarc zilnic de la căluţi şi de la Delia.

 

 

Ce asperităţi simţi că s-au nivelat de când eşti şi părinte şi lucrezi şi cu caii?
Denis: Contrar aparenţelor, să ştii că eu sunt un om foarte nervos. Însă faptul că am lucruri în viaţa mea care mă calmează mă transformă complet. Delia, la rândul ei, mă provoacă foarte mult şi mă învaţă să am răbdare, să-i explic şi să mă pun la mintea ei. Iar caii mă învaţă să fiu empatic, să aştept, să-mi dau seama că tot atâta timp trece să înveţi un copil sau un cal să facă ceva, chiar dacă tu vrei să-l înveţi mai repede. Iar Delia, după cum vezi, se dezvoltă ca o rachetă!

 

 

Ce anume de la Cristina te-a convins că alături de ea poţi să faci o „cursă lungă“?
Denis: Atunci când te îndrăgosteşti de un om te îndrăgosteşti, pur şi simplu. Dar faptul că aveam un sentiment de linişte când eram lângă ea mi-a dat de înţeles că putem fi împreună, că putem face copilaşi, o familie. În general, se spune că doi oameni stau împreună atâta vreme cât au proiecte împreună. Că îşi construiesc o casă sau că fac un copil sau că au o activitate comună, e important să ai timp şi pentru cuplu. Noi încercăm să stăm cât mai mult timp împreună, să şi ieşim numai noi doi atunci când avem posibilitatea s-o lăsăm pe Delia cu buni şi, în rest, suntem toţi trei.

 

 

Anul următor ce proiecte ai în plan?
Denis: Păi, să mai vină un copil, zic. (râde)
Cristina: Da, ne dorim foarte mult încă un copil. Şi Delia îşi doreşte foarte tare şi mă tot întreabă: „Dar ai acolo în burtă ceva?“. Aşa că suntem pregătiţi, mai ales că acum avem „antrenament“.

 

 

 

Sursa okmagazine.ro