Sindromul ovarelor polichistice

female reproductive system, the uterus and ovaries scheme, polycystic ovary syndrome, ovarian cyst

Sindromul ovarelor polichistice este cea mai frecventă boală endocrină a femeii aflată la vârsta reproductive (20 – 40 de ani). Prevalenţa sindromului ovarelor polichistice este de 5 – 10%, iar principalele caracteristici sunt tulburările menstruale, excesul de hormoni androgeni reflectat de hirșutism, infertilitatea şi excesul ponderal. Nu toate aceste manifestări sunt prezente la toate pacientele, iar gradul lor de intensitate variază. Cauza certă a acestei boli nu este cunoscută şi, de aceea, tratamentul nu este unul curativ, ci adaptat fiecărui caz în parte, încercându-se rezolvarea efectelor acestei boli.

Termenul de ovar polichistic se referă la existenţa multiplilor chişti ovarieni bilaterali, care pot fi identificaţi ecografic la majoritatea pacientelor.

Ovarul: localizare, structură, funcții

Glande pereche, cele două ovare sunt situate retroperitoneal, în micul bazin, măsurând fiecare 2,5 /2 / 1 cm. şi cântărind circa 15 g. Ele sunt aşezate de o parte şi de alta a uterului, venind în contact cu trompele uterine. Din punct de vedere histologic, fiecare ovar conţine o zonă periferică, numită cortex, şi una centrală, numită medulară.

Ovarul matur are două funcţii importante: eliberarea a câte un ovocit matur, la fiecare 28-30 de zile (rol în reproducere), şi secreţia de hormoni specifici (estrogeni, progesteron şi cantităţi mici de androgeni). Atât estrogenii, cât şi progesteronul, sunt secretaţi ciclic pe parcursul ciclului menstrual, sinteza lor pornind de la colesterol.

Estrogenii (reprezentantul cel mai activ este estradiolul) au o acţiune proliferativă la nivelul mucoasei vaginale şi uterine, favorizează deschiderea exocolului şi secreţiaglandelor din endocol, dezvoltarea sânilor şi au un rol trofic asupra tractului genital (labii mici, glandele Bartholin, musculatura uterină). Au şi efecte metabolice stimulând absorbţia intestinală de calciu, dezvoltând trama proteică osoasă şi scăzând colesterolul şi trigliceridele. Asupra hipotalamusului şi hipofizei exercită un retrocontrol (concentraţiile crescute de estrogeni inhibă gonadotrofinele hipofizare- FSH şi LH, iar absenţa estrogenilor determină creşterea secreţiei de FSH şi LH).

Progesteronul este secretat în a doua parte a ciclului menstrual şi rolul său este de a favoriza implantarea oului şi menţinerea sarcinii. Are efecte anti-estrogenice asupra mucoasei vaginale, inhibă contracţiile uterine, determină transformarea calitativă a mucoasei uterine şi stimulează dezvoltarea sânilor. Ca efect metabolic, este un diuretic slab. Efectul asupra hipofizei este de a inhiba secreţia de gonadotrofine.

Tabloul clinic din sindromul ovarelor polichistice

  • tulburări ale ciclului menstrual, care, de obicei, apar de la pubertate; ciclurile menstruale sunt, de obicei, anovulatorii şi, de aceea, infertilitatea este un semn important;
  • hirșutismul, adică creşterea anormală a părului pe zone care în mod normal nu sunt acoperite de păr este, de obicei, pubertar, lent, progresiv, acompaniat de acnee, seboree şi, uneori, de alopecie difuză (rărirea părului scalpului); sunt interesate următoarele zone: buza superioară, mentonul, spaţiul intermamelonar, zona periareolară, linia albă, faţa internă a coapselor, antebraţele;
  • obezitatea este prezentă la 40% din femeile cu sindromul ovarelor polichistice; are de obicei o dispoziţie abdominală.

Investigații paraclinice în sindromul ovarelor polichistice

  • verificarea în sânge a nivelului de androgeni, estrogeni, progesteron, gonadotropi (LH – hormonul luteinizant, FSH – hormonul foliculostimulant);
  • ecografia de pelvis ilustrează prezenţa unor ovare mărite de volum, care prezintă la suprafaţă numeroase chisturi de dimensiuni reduse (sub 10 mm);
  • profil glicemic şi proba de încărcare orală la glucoză (în special la pacientele supraponderale sau obeze) care pot arăta toleranţă patologică la glucide şi chiar diabet zaharat.

Tratamentul în sindromul ovarelor polichistice

  • regim igieno – dietetic sărac în calorii, la pacientele supraponderale sau obeze;
  • contraceptive orale, la pacientele tinere, normoponderale cu tulburări ale ciclului menstrual; ele asigură normalizarea menstrelor, precum şi blocarea sursei ovariene de androgeni în exces;
  • Metformin (antidiabetic oral) la pacientele supraponderale sau obeze care doresc o sarcină; pe lângă efectul benefic pe care îl are asupra greutăţii, acesta poate duce la ovulaţie şi obţinerea unei sarcini;
  • preparate antiandrogenice (tip Ciproteron acetat sau Spironolactonă) adresate, mai ales, în cazurile cu hirșutism important;
  • tratamentul dermato – cosmetologic al hirșutismului (epilare cu laser, decolorare).

De REȚINUT !!

 

  • Tratamentul în sindromul ovarelor polichistice nu vindecă afecţiunea, ci doar îi ameliorează simptomele; orice întrerupere a terapiei va duce la reapariţia simptomatologiei.
  • Scăderea în greutate este primul pas spre ameliorarea semnelor clinice la pacientele supraponderale şi obeze.
  • Orele de educaţie sanitară privind dieta hipocalorică implicit valoarea calorică a alimentelor, trebuie să constitue o prioritate la pacientele supraponderale şi obeze.
  • Administrarea corectă a contraceptivelor orale precum şi monitorizarea efectelor secundare care pot apărea: cefalee, edeme, greţuri, tromboflebite.