Un reporter a fost ținut captiv într-un spital de boli mintale timp de 10 zile, iar atunci când adevărata sa identitate a fost dezvăluită, medicii au fost șocați

Elizabeth Cochran Seaman s-a născut pe data de 5 mai 1864, însă dacă nu recunoașteți acest nume, ea este mai bine cunoscută drept jurnalista Nellie Bly.

Ea a crescut în Pennsylvania și încă din vremea adolescenței și-a droit să lucreze și să aibă o carieră.

Tatăl lui Elizabeth a murit când ea era tânără, iar după moartea sa, Elizabeth a ajutat-o pe mama ei și pe cei 14 frați ai săi.

Lui Elizabeth nu-i plăcea ideea că femeile ar putea beneficia numai de societate doar dacă lucrau acasă, și a decis să facă o diferență în lume.

După ce a citit un colum din Dispeceratul de la Pittsburgh numit „La ce sunt bune fetele”, Elizabeth a fost atât de supărată încât a scris o scrisoare editorului.

Editorul, George Madden, la rândul său, a fost atât de impresionat de afirmația lui Elizabeth încât i-a cerut să scrie un articol pentru ziar.

Aceasta a acceptat oferta, iar după ce Madden a i-a citit aricolul, i-a oferit lui Elizabeth un loc de muncă permanent și i-a dat un stilou numit: Nellie Bly.

Ca Nellie Bly, ea a scris despre problemele femeilor și drepturile femeilor, ceea ce era neobișnuit la vremea aceea, deoarece articolele destinate femeilor erau, în mod obișnuit, legate de modă, societate și sfaturi de grădinărit.

Elizabeth a scris adesea piese de investigație în care ea se afla sub acoperire în locuri ca spitalele pentru a expune condițiile în care au lucrat femeile.

Dar, după un timp, editorii au decis să o mute pe Elizabeth să scrie pe paginile dedicate femeilor, iar ea a decis să părăsească Pittsburgh pentru oportunități mai mari în New York.

Viața în marele oraș a început să deviă din ce în ce mai dificilă pentru Elizabeth, și timp de patru luni nu a reușit să se angajeze. Mai târziu, a reușit să obțină un loc de muncă la ziarul World New York. Una din primele ei misiuni a fost să se ducă sub acoperire într-un spital de boli mintale foarte cunoscut pentru practicile sale brutale.

Aproape nici o persoană internată în Azilul Lunar al Femeilor de pe insula Blackwell nu a mai fost externat și nu exista un alt mod de a afla care erau condițiile de acolo decât prin infiltrare.

Deși se zvonea de mult timp că angajații spitalului erau abuzivi, nimeni nu îndrăznea să depună mărturie în acest sens.

Deci, cu promisiunea de a fi eliberată după 10 zile, Elizabeth a preluat cea mai grea misiune din viața ei.

Dar, deși știa că experiența sa va fi groaznică, Elizabeth nu și-ar fi putut imagina cât de rău urma să fie.

Spitalul găzduia de două ori mai mulți pacienți decât li se permitea. Mâncarea a constat din pâine uscată nepregătită, carne stricată, bulion apos și apă murdară, iar peste tot se aflau șobolani.

Elizabeth s-a prefăcut a fi bolnavă, și condițiile din spital ca fiind atât de rele încât erau de ajuns pentru ca și o persoană sănătoasă să își piardă complet mințile.

În plus, Elizabeth a întâlnit mai multe femei care nu erau deloc bolnave psihic, dar erau acolo doar pentru faptul că erau sărace sau nu puteau vorbi engleza.

Pacienții erau abuzați, bătuiți, legați și forțați să îndure băi cu apă înghețată.

Medicii au refuzat să creadă pacienții care s-au plâns de abuz iar cei care s-au plâns au fost pedepsiți.

Femeilor care erau de fapt bolnave psihic nu li se acorda deloc grija de care aveau nevoie.

După cum i s-a promis, un avocat a venit după Elizabeth 10 zile mai târziu.

După ce a fost publicată cartea revoluționară a lui Elizabeth despre perioada petrecută pe Insula Blackwell, „Zece zile într-o casă nebună”, guvernul a adoptat schimbările pe care le-a recomandat, iar situația pacienților s-a îmbunătățit semnificativ.

Elizabeth a devenit faimoasă în toată țara. A continuat să scrie articole importante și datorită celebrității ei, articolele ei au ajutat la schimbarea societății. Ea a continuat să scrie despre sărăcie, politică și alte probleme despre care femeile nu aveau nici o opinie.

Elizabeth a inspirat multe femei tinere înainte de a muri de un accident vascular cerebral în 1922 la vârsta de 57 de ani.

Cu doi ani mai devreme, ea a experimentat bucuria de a vedea că femeile obțin dreptul de vot.

Elizabeth a realizat multe în întreaga ei viață, desi scurtă și a inspirit numeroși oameni să se protesteze și să își folosească vocea atunci când lucrurile nu sunt corecte.