Succesiunea, denumită și moștenire, reprezintă acel mijloc prin care întregul patrimoniu al unei persoane fizice decedate se transmite uneia sau mai multor persoane în viață
Potrivit legislației în vigoare, în funcție de opțiunea defunctului de a-și exprima sau nu voința referitor la modul în care dorește să fie împărțite bunurile sale după deces, moștenirea este de doua feluri:
1.Moștenire legală;
2.Moștenire testamentară.
Moștenirea legală reprezintă cea mai uzuală formă de succesiune care operează în temeiul și conform legii. Acest tip de moștenire desemnează situația în care defunctul, fără a dispune printr-un testament, va lăsa bunurile moștenitorilor săi legali, în ordinea și în cotele stipulate de legiuitor.
Pentru a putea avea calitatea de moștenitor legal, persoana în cauză trebuie să aibă capacitate succesorală, respectiv să existe la momentul deschiderii succesiunii.
Moștenirea testamentară reprezintă modalitatea prin care, încă din timpul vieții, o persoană își poate exprima, printr-un testament valabil, voința cu privire la persoanele care îl vor moșteni, și condițiile de moștenire.
Potrivit articolului 1.034 Cod Civil, testamentul desemnează actul unilateral, personal și revocabil, prin care o persoană, numită testator, stipulează situația patrimoniului său după ce va înceta din viață.
CE SE ÎNTÂMPLĂ DACĂ NU FACI SUCCESIUNEA? TERMEN SUCCESIUNE
În cazul în care există un interes pentru a finaliza o succesiune, nu există un termen prestabilit pentru a putea face o astfel de acțiune, putând exista doar anumite dezavantaje ce vor fi implementate în sfera moștenirilor. De preferat ar fi ca succesiunea să se demareze într-un timp cât mai scurt, pentru că dacă aceasta va fi dezbătută după doi ani de la data decesului, se vor plăti pe lângă cheltuielile notariale și un impozit de 1% din valoarea bunurilor imobile ce au aparținut persoanei decedate.
Dacă moștenitorii defunctului rămân în pasivitate și nu se adresează notarului public ori instanței de judecată în vederea dezbaterii procedurii succesorale, aceștia nu vor dobândi dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile (spre exemplu, un autoturism) sau imobile (teren, casă, apartament) ce au aparținut persoanei decedate, scrie legalbadger.
Dovada dreptului de proprietate a moștenitorilor asupra bunurilor moștenite de la persoana decedată se face cu certificatul de moștenitor eliberat de către notarul public ori cu hotărârea judecătorească eliberată de către instanța de judecată.
Dacă un astfel de act nu a fost eliberat, chiar dacă moștenitorii pot folosi personal bunurile moștenite, nu vor putea să încheie contracte cu privire la aceste bunuri. Spre exemplu, dacă persoana decedată a fost proprietarul unui apartament, iar moștenitorii săi doresc să vândă apartamentul respectiv, încheierea contractului de vânzare nu este posibilă fără dezbaterea procedurii succesorale (în urma căreia moștenitorii devin ei proprietarii bunului), deoarece numai cel care este proprietar poate să își exprime acordul cu privire la înstrăinarea unui bun.