Relațiile de concubinaj sunt tot mai frecvente în societatea contemporană, însă există multe neclarități legate de statutul bunurilor dobândite în timpul unei astfel de relații.
Un mit care circulă frecvent pe Internet spune că, după cinci ani de concubinaj, bunurile proprii devin automat bunuri comune. Acest articol clarifică adevărul din spatele acestei afirmații și explică legalitatea situației.
Concubinajul și Adevărul Despre Bunurile Comune
Concubinajul, definit ca „conviețuirea unui bărbat cu o femeie fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie”, nu implică aceleași drepturi și obligații legale ca o căsnicie.
Deși relațiile de concubinaj pot dura ani sau chiar decenii, bunurile dobândite în acest interval nu devin automat comune.
Un avocat a clarificat: „Nu, este total fals. Este o informaţie eronată care circulă în mediul online. În caz de partaj, fiecare trebuie să facă dovada achiziţionării bunurilor.” Așadar, în cazul unei despărțiri, fiecare partener trebuie să demonstreze cu acte că a achiziționat bunurile care îi aparțin.
Această clarificare este esențială pentru a înțelege că, spre deosebire de căsătorie, unde bunurile dobândite în timpul mariajului sunt considerate comune, în concubinaj, bunurile rămân în proprietatea celui care le-a cumpărat, dacă nu s-a specificat altfel.
Partajul Bunurilor în Concubinaj: Cumpărarea în Comun
O problemă practică des întâlnită în concubinaj este situația în care un bun este achiziționat de ambii parteneri, dar este trecut doar pe numele unuia dintre ei. În acest caz, contribuția celuilalt partener poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, inclusiv cu martori.
De exemplu, dacă partenerii achiziționează o locuință împreună, dar în acte figurează doar unul dintre ei, celălalt poate aduce dovezi – martori, chitanțe, transferuri bancare – pentru a-și demonstra contribuția. Aceasta este o situație extrem de comună și necesită o abordare juridică bine fundamentată pentru a asigura o repartizare echitabilă a bunurilor.
Este important de subliniat că, în lipsa unor acorduri clare și documentate, partajul bunurilor dobândite în timpul concubinajului poate deveni o problemă complicată și adesea litigioasă.
Moștenirea în Concubinaj: Testamente și Drepturi
Un alt aspect esențial în relațiile de concubinaj este moștenirea. Spre deosebire de soți, concubinii nu au vocație reciprocă la moștenirea celuilalt în lipsa unui testament. Aceasta înseamnă că, dacă unul dintre parteneri decedează și nu a lăsat un testament, celălalt nu are dreptul legal de a moșteni bunurile acestuia.
Pentru a evita astfel de situații, concubinii pot întocmi testamente prin care să își desemneze partenerul drept moștenitor. Este o măsură de siguranță care asigură continuitatea și recunoașterea contribuțiilor reciproce în cadrul relației.
În lipsa unui testament, bunurile decedatului vor fi distribuite conform legii, adică vor reveni rudelor de sânge ale acestuia, ceea ce poate duce la conflicte și neînțelegeri ulterioare.
Pe scurt, mitul că bunurile dobândite după cinci ani de concubinaj devin automat comune este complet fals. Este esențial ca partenerii să fie bine informați și să ia măsuri legale adecvate pentru a-și proteja interesele. Acordurile clare și documentate, precum și întocmirea de testamente, pot preveni numeroase conflicte și neînțelegeri în caz de despărțire sau deces.
Pentru a naviga cu succes în aceste situații, este recomandat să consultați un avocat specializat în dreptul familiei, care să vă ofere sfaturi personalizate și juridic corecte. Astfel, relația voastră de concubinaj poate beneficia de protecția și securitatea necesare, fără a lăsa loc pentru neînțelegeri și litigii viitoare.