Asistaţii social din România refuză să facă un minim efort pentru sumele încasate gratis de la stat. Aproape 15.000 de beneficiari de ajutoare sociale au refuzat anul trecut să muncească sau să își caute loc de muncă.
Un oraș din Germania a decis că va scoate asistaţii social pe străzi, la muncă în folosul comunității. Departamentul de afaceri sociale al orașului german Essen dorește să îi oblige pe cei care beneficiază de ajutoare sociale să muncească în folosul comunității. Incapacitatea de a munci ar trebui dovedită în urma unui control medical. Proiectul a fost primit însă cu critici.
Munca în folosul comunităţii în cazul asistaţilor social este obligatorie pentru cei apţi de muncă şi în România, iar neîndeplinirea obligaţiilor duce la încetarea acordării ajutorului social.
Orașul din Germania unde munca în folosul comunității poate să devină obligatorie pentru asistaţii social
În Germania, sistemul de ajutoare sociale stârnește întotdeauna discuții aprinse. În timp ce unii îl consideră esențial, alții cer abolirea sa rapidă. Alegerile federale din 2025 ar putea fi cruciale pentru viitorul anumitor prestații. În timp ce Verzii și SPD vor să mențină „prestația pentru cetățeni”, CDU și AfD plănuiesc să desființeze acest ajutor.
În plină campanie electorală, orașul Essen din Renania de Nord-Westfalia vine cu o soluție radicală, iar planurile specifice pentru viitorul acestui ajutor au fost discutate de Consiliul Local.
Astfel, potrivit publicației Frankfurter Rundschau, Essen intenționează să înlocuiască prestațiile pentru cetățeni cu ajutorul de șomaj și să solicite beneficiarilor să lucreze în folosul comunității.
Conceptul, care, printre altele, cere redenumirea prestației de cetățean în ajutor pentru șomaj, vine de la șeful afacerilor sociale din Essen, Peter Renzel. Propunerea sa stipulează că persoanele care pot lucra să fie obligate să facă muncă în folosul comunității. În fiecare zi ar trebui să lucreze trei ore pentru binele comun.
Renzel justifică acest lucru spunând că ajutoarele sociale sunt finanțate de publicul larg. Prin urmare, este corect ca cei care îl primesc și pot munci să dea ceva înapoi societății. Solicitanților de azil ar trebui, de asemenea, obligați să lucreze, în mod ideal împreună cu un curs de limbă. Ar trebui să existe excepții doar pentru persoanele care, de exemplu, nu pot lucra din cauza unei boli.
Tupeu incredibil! Administratorii CFR și-au dublat indemnizațiile, în timp ce prețurile biletelor de tren cresc alarmant. Mii de euro pentru doar câteva ore lucrate pe lună
Pentru a verifica capacitatea lor de muncă, beneficiarii de prestații ar trebui să fie invitați la un control de sănătate o dată pe an. Serviciul local de sănătate ar trebui apoi să stabilească cine este apt să lucreze și cine nu. Acest regulament se aplică tuturor beneficiarilor de beneficii cu vârsta sub 65 de ani, a declarat pentru Bild, purtătorul de cuvânt al orașului Essen, Silke Lenz .
Rămâne neclar dacă planul Essen poate fi implementat legal, mai scrie sursa citată. „Codul de securitate socială II permite ca persoanele angajate cu drept la prestații să fie repartizate în funcție de oportunitățile de muncă. Totuși, atribuirea unei oportunități de lucru ca parte a strategiei de integrare trebuie să fie necesară și oportună pentru beneficiarul respectiv. Scopul principal este întotdeauna menținerea sau îmbunătățirea capacității de angajare”, a spus Karl-Josef Laumann, ministrul Muncii, Sănătății și Afacerilor Sociale din Renania de Nord-Westfalia, într-un interviu acordat WDR.
Orașul Schwerin ar putea servi drept model pentru planurile liderilor din Essen. În decembrie 2024, consiliul orășenesc a decis să facă obligatoriu munca solicitanților de azil și beneficiarilor de prestații pentru cetățeni. Oportunitățile de muncă menționate de Laumann, care sunt cunoscute colocvial și sub denumirea de locuri de muncă de 1 euro, servesc drept bază legală.
Cu toate acestea, există și critici la adresa modelului de muncă obligatorie pentru beneficiarii de prestații pentru cetățeni. Mai mulți experți atrag atenția că obligația de a lucra este inadecvată. Această măsură este potrivită doar pentru persoanele care altfel nu doresc să muncească. De asemenea, aceștia spun că munca obligatorie ar putea de fapt însemna costuri enorme pentru stat.
Ce spune legea despre asistaţii social din România
(1) Familiile şi persoanele singure cu venituri nete lunare până la nivelul venitului minim garantat beneficiază de o majorare cu 15% a cuantumului ajutorului social pe familie, în cazul în care cel puţin un membru al familiei face dovada că lucrează pe bază de contract individual de muncă sau convenţie civilă de prestări de servicii.
(2) Persoanele apte de muncă din familiile pentru care se asigură venitul minim garantat vor efectua lunar, cel mult 72 de ore, la solicitarea primarului, acţiuni sau lucrări de interes local fără a se putea depăşi regimul normal de lucru şi cu respectarea normelor de securitate şi igienă a muncii.
(3) Obligaţia de a presta muncile prevăzute la alin. (2) nu poate fi transferată altor persoane.
România, țara asistaților social. Aproape 15.000 de beneficiari de ajutoare sociale au refuzat anul trecut să muncească sau să își caute loc de muncă
România continuă să fie o țară a asistaților social. Conform datelor prezentate la solicitarea „Adevărul” de către Ministerul Muncii, în România au fost, în 2024, nu mai puțin de 259.418 beneficiari ai venitului minim de incluziune, ce a înlocuit ajutoarele sociale.
Venitul minim de incluziune este sprijinul financiar acordat de stat pentru a asigura nivelul de trai minimal, pentru familiile și persoanele singure aflate în situația de dificultate. Acesta a înlocuit ajutorul social şi alocaţia pentru susţinerea familiei, intrând în vigoare din data de 1 ianuarie 2024.
Conform informațiilor furnizate de către Ministerul Muncii în exclusivitate pentru „Adevărul”, anul trecut nu mai puțin de 14.855 beneficiari ai venitului minim de incluziune au refuzat pur și simplu să presteze ore în folosul comunității ori să se prezinte la agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă pentru a își căuta un job.
Asta deși legislația prevede clar că ”persoanele apte de muncă beneficiare de venit minim de incluziune au obligația să presteze, lunar, acțiuni sau lucrări de interes local și să își caute un loc de muncă prin intermediul agențiilor teritoriale pentru ocuparea forței de muncă”. Drept consecință, cei care au refuzat să muncească sau să își caute un loc de muncă au rămas fără venitul minim de incluziune.
Tot în 2024, cei mai mulți beneficiari ai venitului minim de incluziune au fost în județele Dolj (15.310), Bacău (12.820), Buzău (11.643), Suceava (11.537) și Teleorman (11.292).
20% dintre locuitorii unei comune primesc ajutoare sociale
În ceea ce privește topul localităților cu cei mai mulți beneficiari ai venitului minim de incluziune, anul trecut pe primul loc s-a situat comuna Râmnicelu (județul Buzău), cu 876 beneficiari. Și cum comuna are 4.726 locuitori, asta înseamnă că aproape 20% dintre ei trăiesc din ajutoare sociale.
Pe locul doi ca număr de beneficiari s-a situat comuna Valea Moldovei din Suceava (832), comună ce are 4.393 locuitori. Locul trei a fost ocupat de comuna Slobozia Bradului din Vrancea, cu 777 beneficiari.
De la 1 martie 2024, valoarea ajutorului lunar de incluziune pentru o persoană singură a fost stabilită la suma de 346 lei, pentru o familie cu copii – 879 lei și 504 lei pentru o persoană singură având vârsta peste 65 de ani.
”Adevărul” a vorbit cu sociologul Robert Santa legat de numărul ridicat al asistaților sociali care refuză să muncească, dar și despre numărul mare al românilor ce primesc venit minim de incluziune.
„Sunt mai mulți factori. Este posibil ca o parte dintre aceste persoane, deși se încadrează pentru acest ajutor, să aibă și alte surse de venit pe care nu le vedem. Să nu uităm că în zonele sărace din mediul rural un rol foarte important îl constituie veniturile primite din partea rudelor care muncesc în străinătate, în special muncă sezonieră. De multe ori, zonele cu mulți beneficiari ai venitului minim de incluziune, nu sunt neapărat cele dinamice economic. Există și anumite persoane care consideră că sunt mai câștigate doar având acest ajutor financiar minim decât să caute un loc de muncă pe care nu îl agreează, deși venitul minim de incluziune este cu mult sub salariul minim pe economie”, a declarat sociologul Robert Santa.
Sociologul a prezentat și două exemple legat de cum se acordă aceste ajutoare în alte țări: „Sunt anumite state ce au ajuns la concluzia că există un risc de abuz și de obicei au mers pe două soluții. În Germania, beneficiezi de ajutor, însă dacă ți se găsește un loc de muncă ești obligat să îl accepți, existând altfel riscul pierderii acelui ajutor. Un al doilea model este în Ungaria, unde de asemenea există un venit minim garantat. Însă pentru a beneficia de acesta este nevoie ca persoanele beneficiare să presteze muncă în folosul comunității”.
