Pe 8 mai 2026, Biserica Ortodoxă Română îl pomenește pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, unul dintre cei mai apropiați ucenici ai Mântuitorului Iisus Hristos.
Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan este prăznuit de două ori în cursul anului bisericesc: pe 26 septembrie, când este amintită trecerea sa la cele veșnice, și pe 8 mai, dată legată de minunea care are loc la mormântul său.
Potrivit tradiției creștine, Sfântul Ioan s-a născut într-o familie înstărită. Tatăl său, Zevedeu, era pescar și avea mai mulți lucrători, printre care și pe fiii săi, Iacov și Ioan. Mama sa, Salomeea, era considerată rudă apropiată a Fecioara Maria.
Sfântul Ioan a fost cel mai tânăr dintre cei Doisprezece Apostoli și este cunoscut drept ucenicul cel mai apropiat de Mântuitor. La Cina cea de Taină, acesta s-a rezemat pe pieptul lui Iisus Hristos, gest interpretat de tradiția creștină ca simbol al legăturii speciale dintre cei doi.
Tot lui Ioan i-a fost încredințată Fecioara Maria atunci când Mântuitorul era răstignit pe Cruce.
După Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan a mers la Efes, unde a propovăduit Evanghelia și a continuat activitatea misionară.
Sfintele scrieri amintesc că, ajuns la o vârstă înaintată, de peste 100 de ani, Sfântul Ioan a ieșit împreună cu șapte ucenici în afara cetății Efes. Acolo le-ar fi cerut să sape o groapă în formă de cruce, în care s-a așezat înainte de a fi acoperit cu pământ.
Ulterior, credincioșii au deschis mormântul, însă trupul său nu mai era acolo.
Tradiția spune că, în fiecare an, pe 8 mai, din mormântul Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan se ridică o pulbere fină, numită de localnici „mână”, despre care se crede că are puteri vindecătoare pentru cei bolnavi.
Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan este considerat autorul uneia dintre Evanghelii, al mai multor epistole și al cărții Apocalipsa, fiind una dintre cele mai importante figuri ale creștinismului.
