Pe 29 octombrie 2026 se împlinesc șapte ani de la moartea lui Mihai Constantinescu, interpretul și compozitorul care a transformat optimismul în cântece memorabile. „O lume minunată” a ajuns una dintre melodiile care au marcat copilăria mai multor generații de români.
S-a stins din viață la București, la 73 de ani, și a lăsat în urmă un repertoriu care continuă să fie cunoscut de publicul român. A fost unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai muzicii ușoare românești.
Mihai Constantinescu s-a născut pe 4 ianuarie 1946, în București. Pasiunea pentru muzică s-a arătat din copilărie, când a făcut parte din corul de copii al Radiodifuziunii.
Mai târziu a urmat cursurile Școlii Populare de Artă din București, la clasa profesoarei Florica Orăscu, pe care a terminat-o în 1972. Un an mai târziu a absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport din Capitală.
În 1964 a intrat în formația Mondial, unde și-a lansat primele piese, printre care „Păpușa”. Pe parcurs a colaborat și cu alte formații, precum Modern Group și Dixie ’74, iar poziția lui în muzica ușoară s-a consolidat treptat.
Un moment important a fost trio-ul format alături de Olimpia Panciu și Marius Țeicu, lansat de realizatorul de televiziune Titus Munteanu. Era cunoscut pentru melodiile sale optimiste și pentru capacitatea de a se adresa publicului de toate vârstele.
Printre cele mai cunoscute cântece ale sale sunt „O lume minunată”, „Un zâmbet, o floare”, „Maria”, „Iubiți și câinii vagabonzi” și „Aș vrea să cânt cu mine”. Piesele acestea au contribuit la popularitatea lui și au rămas asociate cu muzica ușoară românească.
De-a lungul carierei a susținut sute de concerte și a făcut turnee în România și în străinătate. A cântat în țări din fostul bloc socialist, în Germania, în Statele Unite ale Americii și în alte state din Europa Occidentală.
Activitatea de compozitor i-a adus și premii. În 1975 a luat premiul al III-lea la Festivalul Șlagărelor de la Dresda, cu piesa „Am visat”, interpretată de Corina Chiriac. În 1981 a câștigat premiul I la emisiunea-concurs „Șlagăre în devenire”, cu piesa „I.E.F.S ura!”.
În 2002, Ministerul Culturii și Cultelor i-a acordat Diploma de Onoare în cadrul Galei Muzicii Ușoare „O zi printre stele”. În același an, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România a publicat un caiet cu o selecție de cântece reprezentative din repertoriul său, care reunea creații lansate de-a lungul a trei decenii.
Moartea sa a survenit pe 29 octombrie 2019, la București, în urma unui stop cardiorespirator, pe fondul unor probleme medicale grave și îndelungate. În lunile dinaintea decesului fusese internat în repetate rânduri, în stare critică. A fost înmormântat la Cimitirul Ghencea din Capitală.
În 2019, președintele României l-a decorat post-mortem cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler, în semn de recunoaștere a contribuției sale la dezvoltarea muzicii ușoare românești.
