O cifră greșită introdusă la transfer poate trimite economiile tale în contul altei persoane. Legea obligă banca să încerce recuperarea sumei, dar nu garantează că banii se întorc.
Un transfer făcut în grabă poate ajunge în contul altcuiva, iar greșeala se observă uneori abia după ce plata a fost procesată. În România, recuperarea banilor nu depinde doar de bunăvoința beneficiarului. Există obligații pentru prestatorii de servicii de plată și mijloace juridice pentru cel care a trimis suma din eroare. Nu orice plată poate fi însă anulată printr-un simplu apel la bancă.
Primii pași după un transfer greșit
Eroarea poate veni dintr-o cifră greșită în IBAN, dintr-un beneficiar ales din neatenție sau dintr-o confuzie între două conturi, iar banii ajung la cineva care nu trebuia să îi primească.
Primul pas este să contactezi imediat banca prin care a fost făcut transferul. Aici trebuie să explici eroarea și să soliciți verificarea operațiunii, dar și inițierea procedurii de recuperare.
Atunci când ordinul de plată nu a fost încă executat și poate fi revocat potrivit regulilor aplicabile, transferul poate fi oprit. Dacă însă banii au ajuns deja în contul beneficiarului, situația devine mai complicată.
Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată stabilește că, atunci când clientul furnizează un identificator unic greșit, banca nu este, în principiu, răspunzătoare pentru executarea plății conform acelui identificator.
Totuși, articolul 200 din aceeași lege obligă prestatorul de servicii de plată al celui care a trimis banii să depună toate eforturile rezonabile pentru recuperarea fondurilor.
Banca beneficiarului trebuie, la rândul ei, să participe la aceste demersuri.
Faptul că a greșit clientul nu îl lasă automat fără nicio șansă de recuperare, dar nici nu obligă banca să suporte din fonduri proprii suma trimisă greșit.
Cine primește bani din greșeală nu devine automat proprietarul lor.
Codul civil reglementează plata nedatorată. Potrivit articolului 1.341, cel care a făcut o plată nedatorată are dreptul, în condițiile legii, la restituirea ei.
Prin urmare, dacă o persoană primește o sumă care nu îi era destinată și nu există un temei legal pentru a o păstra, expeditorul poate cere restituirea banilor.
Dacă beneficiarul refuză, recuperarea poate fi urmărită prin instanța de judecată.
Chiar legea privind serviciile de plată prevede un element important.
Potrivit articolului 200 alineatul (4) din Legea nr. 209/2019, dacă recuperarea fondurilor nu este posibilă, banca plătitorului trebuie să îi ofere acestuia, la cerere scrisă, informațiile relevante pe care le are, pentru a putea iniția o acțiune în justiție.
Astfel, cel care a făcut transferul greșit poate obține, în condițiile legii, informațiile necesare pentru demersurile juridice de recuperare.
Se recomandă păstrarea dovezii transferului, a extraselor de cont și a corespondenței cu banca. Aceste documente pot fi utile pentru demonstrarea erorii și a încercărilor de recuperare.
În anumite situații, refuzul de a returna banii poate atrage și consecințe penale.
Articolul 243 alineatul (2) din Codul penal sancționează însușirea pe nedrept a unui bun mobil aparținând altei persoane, care a ajuns din eroare în posesia făptuitorului, dar și nepredarea acestuia în termen de 10 zile de la momentul în care persoana a aflat că bunul nu îi aparține.
Pedeapsa prevăzută este închisoarea de la o lună la trei luni sau amenda.
Aplicarea acestor prevederi la un transfer bancar concret depinde de împrejurările faptelor și de îndeplinirea condițiilor legale ale infracțiunii.
Nu orice întârziere sau dispută privind restituirea unei sume reprezintă automat o infracțiune.
Persoana prejudiciată poate sesiza organele de cercetare penală dacă există indicii că beneficiarul și-a însușit intenționat banii care nu îi aparțineau.
Perceperea unui comision pentru recuperarea fondurilor trimise către un identificator greșit este permisă de lege, dar doar dacă acest cost este prevăzut în contractul-cadru încheiat cu utilizatorul serviciilor de plată.
Persoana care cere recuperarea ar trebui să verifice și condițiile contractuale aplicabile.
Mai există o distincție: o plată executată corect, dar către un beneficiar indicat greșit de client, nu e același lucru cu o operațiune executată incorect din vina băncii.
În prima situație, banca trebuie să depună eforturi pentru recuperarea banilor, fără să garanteze rezultatul.
Al doilea caz are reguli separate, care privesc răspunderea prestatorului de servicii de plată și rambursarea sumelor.
Cea mai simplă metodă de a evita asemenea situații rămâne verificarea atentă a datelor înainte de confirmarea transferului.
Înainte de autorizarea plății, trebuie controlate IBAN-ul, identitatea beneficiarului și suma trimisă.
Dacă aplicația bancară afișează avertismente că datele beneficiarului nu se potrivesc, acestea nu trebuie ignorate.
În cazul unei erori deja produse, rapiditatea notificării poate conta, mai ales dacă transferul nu a fost încă executat sau dacă banca poate porni imediat demersurile de recuperare.
Chiar și când banii au ajuns la altă persoană, expeditorul nu își pierde automat dreptul de a cere restituirea. Recuperarea poate cere timp și documente, iar în anumite cazuri și intervenția instanței de judecată, potrivit Legii nr. 209/2019 privind serviciile de plată.
