În finalul filmului Star Trek: Generations (1994), Jean-Luc Picard, interpretat de Patrick Stewart, privește epava navei USS Enterprise, pe care o comandase aproape un deceniu. Îi vorbește secundului său, William Riker, interpretat de Jonathan Frakes:
„… timpul este un tovarăș care ne însoțește în călătorie și ne amintește să prețuim fiecare clipă, pentru că ea nu va mai reveni niciodată. Ceea ce lăsăm în urmă nu este la fel de important ca felul în care am trăit.”
Apoi zâmbește și spune: „La urma urmei, Numărul Unu, suntem doar muritori”.
Moartea lui Sir Patrick Stewart, săptămâna aceasta, la 86 de ani, ne amintește dureros de această condiție. Chris Comerford, profesor universitar în comunicare și media la Universitatea din Wollongong, scrie despre el într-un omagiu publicat de The Conversation.
Era actor și om de teatru, un interpret de referință al lui Shakespeare. Pe ecran fusese profesor mutant și distins căpitan al Flotei Stelare. Stewart a lăsat o moștenire care depășește ecranul.
S-a născut în 1940, la Mirfield, în Anglia, și a crescut în sărăcie, în anii grei ai celui de-Al Doilea Război Mondial.
Vocația pentru teatru i s-a arătat încă din copilărie, datorită unui profesor de engleză care i-a remarcat talentul și unui volum cu piesele lui Shakespeare. La 15 ani a părăsit școala și a început să joace în teatrul local.
Talentul l-a dus la Bristol Old Vic Theatre School, apoi în compania Royal Shakespeare Company. A jucat pe scenele unor spectacole apreciate de public și de critici.
Deși avea să fie cunoscut pentru numeroase roluri în film și televiziune, formarea lui shakespeariană a rămas vizibilă în aproape fiecare interpretare.
Tot Shakespeare a fost un sprijin în izolarea din timpul pandemiei, pentru Stewart, dar și pentru multora dintre noi. În 2020, actorul a început să citească zilnic câte un sonet pe rețelele sociale. Mai târziu, lecturile acestea au devenit un audiobook.
Pentru cei mai mulți, Stewart va rămâne însă unul dintre marii actori de film și televiziune, capabil să treacă firesc de la un registru la altul.
Cariera sa pe ecran a inclus rolul unui pompier în serialul britanic Coronation Street, în 1967, și s-a întins pe mai bine de o jumătate de secol.
A interpretat un designer de interior extravagant. În ecranizarea Dune a fost un maestru de arme sobru al Casei Atreides. A fost și un rege al Angliei lipsit de solemnitatea obișnuită a funcției.
Printre personaje s-au numărat un director adjunct al CIA cu un limbaj fără perdea și un conducător enigmatic al unei secte. Mai era și un stăpân extraterestru megaloman, în formă de ou.
Profesorul Xavier și căpitanul Picard
Două personaje se desprind însă din această carieră bogată.
Primul este Charles Xavier, profesorul și mutantul telepat din seria X-Men. Stewart l-a interpretat timp de peste 25 de ani, inclusiv într-o apariție postumă în Avengers: Doomsday, film programat să fie lansat în decembrie.
Profesorul X îmbina căldura părintească cu o inteligență calculată, care nu își dezvăluia întotdeauna intențiile. Era liderul empatic al unor oameni extraordinari, respinși, amenințați și răniți de societate pentru că erau diferiți.
Comerford vede în acest rol o legătură cu implicarea actorului în viața reală: sprijinul pentru comunitățile LGBTQ+ marginalizate și pentru supraviețuitorii violenței domestice. În cel de-al doilea caz, angajamentul său pornea și din experiențele propriei copilării.
În X-Men, Stewart a jucat alături de prietenul său apropiat, Sir Ian McKellen, care îl interpreta pe Magneto, mutantul capabil să controleze metalul și adversarul profesorului Xavier.
Ironia este că McKellen îl avertizase cândva să nu renunțe la teatru pentru ecran. Prietenul său considera că o carieră în film și televiziune nu îl va duce prea departe.
Prietenia lor și interpretările din X-Men au devenit legendare și pe internet. Un moment aparte a fost nunta lui Stewart cu cântăreața americană Sunny Ozell, în 2013, când McKellen a oficiat ceremonia.
Celălalt mare personaj al lui Stewart este Jean-Luc Picard, căpitanul navei USS Enterprise, devenit ulterior amiral în universul Star Trek.
Comanda navei a ajuns la Stewart în Star Trek: The Next Generation, în 1987. Era primul său rol important într-un serial american. Avea să îl joace pe Picard în șapte sezoane și în patru lungmetraje. Mai târziu a apărut și în serialul Star Trek: Picard.
Actorul a avut inițial rezerve, iar seriozitatea lui a provocat și tensiuni pe platou. Într-un episod devenit celebru, le-a spus colegilor săi, care erau puși pe glume: „Nu suntem aici ca să ne distrăm”.
Cu timpul, Stewart a îmbrățișat pe deplin rolul. El va rămâne unul dintre cei mai apreciați actori din istoria francizei.
Prin Picard, Stewart a creat un model de conduită într-un univers construit în jurul unui viitor utopic, în care oamenii își acceptă diferențele.
Picard era un lider respectat, explorator intergalactic, orator convingător și admirator al lui Shakespeare.
Diplomat atent și pasionat de arheologie, era și un mare băutor de ceai. Comanda lui a devenit celebră: „Ceai, Earl Grey, fierbinte”.
Căpitanul inspira speranță și curiozitate, ca și dorința de a descoperi. El apăra idealurile Flotei Stelare, bazate pe explorare și comunitate, dar își încuraja echipajul și, prin el, publicul să caute cunoașterea.
Picard ne îndemna să rezolvăm problemele prin rațiune și empatie și să lucrăm pentru un viitor mai bun al omenirii.
Chris Comerford povestește că, la fel ca mulți oameni care au crescut în anii 1990 urmărindu-l pe Picard la televizor, continuă să fie influențat de valorile personajului și de interpretarea lui Stewart.
„Ca cercetător și profesor, încerc să trăiesc și să predau după aceste idealuri”, scrie el. „Fără inspirația pe care Picard și Stewart mi-au oferit-o în copilărie, poate că nu aș fi urmat o carieră universitară.”
Viața pe care a trăit-o Stewart ar fi admirat-o Picard. El lasă în urmă o operă îndrăgită și amintirea unui om care s-a implicat constant în apărarea celor vulnerabili.
Acum, el pornește cu îndrăzneală acolo unde noi nu am ajuns încă.
