Zi de doliu și suferință profundă pentru toți cei care au cunoscut-o pe Alexandra, tânăra de doar 22 de ani, care și-a pierdut viața în ziua în care ar fi trebuit să-și serbeze aniversarea. Ieri, rudele, prietenii și colegii au însoțit-o pe ultimul drum, în Năsăud, unde lacrimile și tăcerea au vorbit mai mult decât orice cuvânt.
Alexandra era studentă la Facultatea de Drept din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. O tânără ambițioasă, visătoare, cu planuri mari pentru viitor. Visa să devină jurist și muncea din greu pentru asta. Din păcate, destinul i-a fost curmat fulgerător, în urma unor probleme cardiace. Totul s-a petrecut sâmbătă, la cabana familiei din localitatea Săsarm, județul Bistrița-Năsăud – chiar de ziua ei.
Moartea Alexandrei a lăsat un gol de necuprins în inimile tuturor. Colegi, prieteni, profesori și familie se luptă cu greul de a o pomeni la trecut. Iar durerea părinților – Ionuț și Mihaela – este greu de descris în cuvinte.
În cadrul slujbei de înmormântare, părintele Crin-Triandafil Theodorescu a rostit un mesaj sfâșietor, care a răsunat adânc în sufletele celor prezenți:
„Azi am nevoie de toate rugăciunile din lume. De toată mila și toată compasiunea care mai pot fi culese de pe lângă gardurile acestei lumi bolnave.
Azi o îngrop pe Alexandra, 22 de ani. Încă îi văd pălărioara haioasă… Când era fetiță, purta una aristocratică, iar bunica ei alta. În biserică, una lângă cealaltă – regina și prințesa.
Azi o pun pe Alexandra lângă bunica ei, în pământ.
De două zile doar «Hristos a înviat» îmi răsună în minte, ca să nu cad. Aseară, la priveghi, i-am pus un scaun și i-am spus: Iubito, stai aici și uită-te la mine, să mă pot ține drept. Să nu mă prăbușesc. Să nu plâng. Să nu urlu de durere.
Ionuț și Mihaela… mai ales ea… e o fărâmă de femeie, o brumă de om. Aseară, când cântam, și-a astupat urechile și s-a ghemuit, frântă. E o sfârșeală în ea care a înghițit toate planetele.
Să ne rugăm pentru sora noastră Mihaela. N-am răspunsuri, n-am cuvinte, n-am decât un mormânt gol de care se agață tot ce-a mai rămas din mine.”
Mesajul părintelui a fost un strigăt de durere și iubire. Iar întreaga comunitate s-a adunat în jurul familiei Alexandrei, oferindu-le sprijin, lacrimi și rugăciuni.
Plecarea Alexandrei din această lume ne amintește cât de fragilă este viața și cât de prețios este fiecare moment. Dumnezeu să o odihnească în pace, iar celor rămași să le aducă mângâiere.
