În popor există tot felul de mituri şi superstiţii care sunt luate în considerare în zilele marilor sărbători. Totuşi, preoţii susţin că multe dintre acestea nu sunt conforme cu Ortodoxia. În perioada dinaintea marilor sărbători apar în presă numeroase articole care prezintă diferite tradiţii şi superstiţii neconforme cu Ortodoxia.
Având în vedere că foarte mulţi români ţin cont de aceste mituri şi superstiţii, preotul Răzvan Ionescu a explicat cât adevăr există în câteva dintre ele, pentru basilica.ro.
Se spune că persoanele care îşi uită morţii în ziua de Florii, adică nu le îngrijesc mormintele şi nu aprind o lumânare lângă o ramură de salcie, nu vor avea parte de sprijin la bătrâneţe.
Pr. Răzvan Ionescu: Sărbătoarea Floriilor este cea a intrării Domnului în Ierusalim, împlinind profeţia venirii în lume a Celui aşteptat ca chip/icoană a(l) blândeţii părinteşti dumnezeieşti. Intră călare nu precum un biruitor omenesc, pe cal de luptă, impunător prin forţă, ci ca om smerit venind în mijlocul celor prea iubiţi ai lui, pe mânzul asinei. Nu vor striga pietrele, ci vocile bucuroase ale copiilor, întâmpinându-L cu ramuri pe drumul ce avea să Îl poarte spre Pătimire. De aici şi noi, generaţie după generaţie, întâmpinăm liturgic pe Domnul cu ramuri, actualizând primirea ce I s-a făcut odată. Îl primim cât putem fi noi de copii, în această duminică şi în toată viaţa noastră.
Personal nu Îl pot percepe pe Domnul aşteptând la cotitura destinului nostru ca să ne sancţioneze că nu am făcut cutare gest mecanic de slujire. Nu e în Duhul Lui. Nu avem deci obligativităţi fără de care ne paşte destinul rău. Domnul e bun. E minunat să aprindem o lumânare pentru cel adormit, dar nu din frică de pedeapsă în duminica de Florii, ci oricând putem. Pentru că singurul dar primit e cel cu bunăvoire.
Oamenii zgârciţi, care nu dau de pomană celor necăjiţi, se vor umple de bube şi pistrui.
R.I.: E nostim să faci din Domnul un Pedepsitor distribuitor de pistrui şi bube. Nu e Domnul Hristos Acesta, ci rodul fanteziei neteologice a unora sau altora.
Chiar daca este post, în Duminca Floriilor este dezlegare la peste. Carnea de peste mâncata în aceasta zi sfântă are atributul de a vindeca şi alina bolile trupeşti, se crede…. În plus, se spune că cei care mănâncă peşte în ziua de Florii au şanse mari de lecuire. În schimb, cei care nu cinstesc cum se cuvine aceasta sărbătoare se umplu de pistrui.
R.I. Unii spun că dezlegăm la peşte pentru că Hristos Însuşi a mâncat peşte în această zi. Nu ştim ce a mâncat. Dar dezlegarea obişnuită a Bisericii e peştele, în tot cursul anului. Şi nu poate fi peştele acesta vindecător, ci Însuşi Domnul e Sursa Vieţii şi a sănătăţii. La El Singur să cerem sănătate, nu la o mâncare anume, fie ea şi în zi de sărbătoare.
Un alt obicei este ca la miezul nopţii să se fiarbă busuioc în apă şi cu această fiertură să te speli pe cap, pentru a avea un păr sănătos şi frumos. Altfel, însă, în Muntenia se credea că cei care se spală pe cap în ziua de Florii vor albi, devenind asemeni copacilor care înfloresc în aceasta duminică.
R.I.: Oare la ce foloseşte o asemenea credinţă? Nu deturnează ea mai curând atenţia de la adevărata înţelegere a sărbătorii? Albirea părului e semnul cuvioşiei doar dublată de prezenţa discernământului duhovnicesc, pe care desigur nu o spălare cu apă, şi nici măcar o cântărire pur omenească a lucrurilor nu îl oferă, ci curăţia inimii şi darul de Sus. Un om îmbătrâneşte şi albeşte frumos când primeşte iluminarea dumnezeiască în inima sa.
