Cea mai veche rugăciune, care te scapă de boală și îți luminează mintea

Una dintre cele mai vechi rugăciuni ale Ortodoxiei, transmisă direct de către Mântuitorul Iisus Hristos, poate fi considerată o sursă de ajutor în rezolvarea problemelor cele mai grave pentru cei care o rostesc cu credință.

Mulți oameni se confruntă cu diverse afecțiuni și rugăciunea către Mântuitorul poate avea un efect curativ asupra minții, inimii și chiar a corpului, aducând alinare și vindecare chiar și în cazul celor mai dificile boli.

Această rugăciune, numită și „rugăciunea minții”, „rugăciunea inimii” sau „rugăciunea lui Iisus”, ne-a fost încredințată de Mântuitorul Hristos prin pilda vameșului și a fariseului. Ea poate fi rostită sub mai multe forme, precum: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului”, „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”, „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”, dar poate lua și alte forme asemănătoare.

Iată ce trebuie să rostești cu sinceritate și puritate în fiecare zi, pentru a aduce binecuvântare în viața ta și pentru a alina inima și mintea:

„Preaputernice şi slăvite Doamne, Iisuse Hris­toase! Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai pri­mit moarte pe cruce pentru mântuirea noas­tră! Din adâncul inimii Te rog să primeşti sme­rita mea nevoinţă şi această mică rugăciune a mea pentru cel încercat de boală!

Mântuieşte-l, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre fo­losul său. Că noi neputincioşi suntem şi nu îl pu­tem ajuta dacă nu ne vei lumina cu harul Tău. De e voia Ta, îl poţi pedepsi precum se cade pentru păcatele sale, tămăduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca un doctor priceput, pre­cum vei vrea.

Dar căzând înaintea Ta Te rog, îndură-Te de robul Tău, potoleşte-i fierbinţeala, alină-i sufe­rinţa, ridică-l din patul durerii. Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii, spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor. Şi dacă îi e de folos să ducă mai departe cru­cea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră.

Dăruieşte-i lui răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi toată deznădej­dea, ca să nu fie îngenuncheat de durere şi să cârtească sau să cadă în patima mâniei. Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca văzând el mila Ta să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de po­căinţă şi de mulţumire, ca să se învredni­cească să audă glasul Tău cel sfânt: „Iertate îţi sunt păcatele!” Amin.