La începutul anului 2025, președintele României, Nicușor Dan, a trecut printr-un moment extrem de dificil: decesul tatălui său, Grigore Dan, care s-a stins din viață pe 24 ianuarie, la vârsta de 85 de ani. Tragedia a avut loc la scurt timp după ce șeful statului își anunțase oficial candidatura pentru un nou mandat prezidențial.
În ziua morții tatălui său, Nicușor Dan a participat la o ceremonie dedicată Unirii Principatelor Române. Ulterior, acesta a dispărut temporar din spațiul public și nu a oferit detalii despre motivul absenței sale, nici măcar în cadrul dezbaterii televizate din 26 ianuarie, unde a fost prezent fără să menționeze tragedia din familie.
Ultimii ani din viața lui Grigore Dan. A murit într-un azil din București
Problemele de sănătate ale lui Grigore Dan s-au agravat după pierderea soției sale. Starea sa s-a deteriorat treptat, iar în urmă cu doi ani, Nicușor Dan a luat decizia de a-l muta într-un centru de îngrijire din Capitală, unde a beneficiat de supraveghere medicală constantă. Acolo și-a petrecut ultimele luni din viață și tot acolo a murit, într-un mod discret, departe de ochii presei.
Cauza morții și discreția care a învăluit evenimentul
Timp de șase luni, moartea tatălui președintelui a fost ținută departe de opinia publică. Informațiile au ieșit la iveală abia recent, după ce unchiul lui Nicușor Dan a vorbit despre parastasul de șase luni organizat în memoria lui Grigore Dan.
„Da, a murit pe 24 ianuarie, dar nu s-a mediatizat deloc. Acum pregătim parastasul de șase luni, cred că va fi pe 21 sau 22 iulie. M-a sunat Nicușor și mi-a spus că va veni. A fost și la pomana de șase săptămâni. A muncit toată viața lui în domeniul gazelor, la combinat. Timpul și bolile s-au adunat… A început să se piardă, avea episoade în care i se făcea rău și cădea prin curte. L-au mutat la București, unde erau ambii copii. Acolo a murit, la azil, la 85 de ani… era aproape de 86”, a povestit unchiul președintelui pentru Fanatik.ro.
Discreția cu care a fost tratat evenimentul reflectă caracterul rezervat al lui Nicușor Dan, care a ales să își trăiască durerea în tăcere, fără a o transforma într-un subiect public.
