Ana privea pe fereastră, cu ochii grei de tristețe, gândindu-se la ultimele săptămâni. Vânzase casa în care îl crescuse pe fiul ei, Andrei, la insistențele lui. Deși simțise o ușoară îndoială, dorința de a-l ajuta a fost mai puternică. Acum, însă, adevărul ieșise la iveală într-un mod dureros.
„Nu-ți face griji, trebuie doar să așteptăm puțin și voi primi toți banii ei,” îl auzise Ana pe Andrei spunând la telefon. Fiecare cuvânt era ca un cuțit în inimă. Își vânduse casa, doar pentru ca el să profite de economiile ei. Nu mai era cale de întoarcere. Trădată, a decis să plece imediat.
Când Ana s-a confruntat cu Andrei, acesta a ridicat din umeri, fără remușcări. „Mamă, exagerezi. Totul e pentru binele nostru. Am nevoie de banii tăi pentru a-mi dezvolta afacerile.”
- Școala nu reîncepe pe 7 ianuarie: care este data oficiala a revenirii la cursuri
- Salariații pot afla online vechimea în muncă și contribuțiile la pensie — CNPP a explicat pașii pentru accesarea sistemului digital
- Cine era Lenuța, tânăra de 26 de ani care a murit după o intervenție la Spitalul de Urgență din Galați
„Banii mei?” Ana era incredulă. „Ți-am dat deja totul. Credeam că mă ajuți… dar tu… doar mă folosești.”
Cu sufletul zdrobit, și-a strâns lucrurile și a plecat de la el. Se îndrepta spre casa ei, dorindu-și să se întoarcă în locul în care crescuse alături de soțul ei decedat. Când a ajuns, însă, a găsit doar moloz. Casa fusese demolată.
Șocul a fost atât de puternic încât a rămas nemișcată, privindu-și vechea casă făcută una cu pământul. A simțit că pierduse totul—nu doar casa, ci și fiul, încrederea și stabilitatea. Simțea că nu mai are unde să meargă, iar durerea era copleșitoare.
Fără să știe unde să se ducă, Ana a rătăcit până a ajuns într-un parc. S-a așezat pe o bancă și, deși nu intenționa, a adormit din cauza epuizării.
Dimineața următoare, două surori gemene, Irina și Maria, au găsit-o dormind. Ele însele se luptau să supraviețuiască într-o căsuță improvizată, dar nu puteau ignora starea lui Ana. „Nu putem lăsa pe cineva în situația asta,” a spus Maria, trăgând-o pe Irina de mână. „E frig, și pare complet pierdută.”
Irina a dat din cap. „Da, hai să o ajutăm.”
Gemenele au trezit-o ușor pe Ana și i-au oferit un adăpost modest. Deși aveau puțin, au împărțit cu ea tot ce aveau. Ana, deși încă rănită, a simțit pentru prima dată un strop de căldură umană.
„Voi… m-ați găsit? De ce ați făcut asta?” întrebă Ana, surprinsă de bunătatea lor.
„N-am putut să te lăsăm acolo, era prea frig,” a răspuns Irina, zâmbind timid.
„Nu avem mult, dar suntem o familie, și acum faci parte din ea,” adăugă Maria cu o notă de afecțiune în glas.
Ana era profund mișcată. Încet, și-a dat seama că, deși propriul ei fiu nu o prețuise, i se oferea o nouă șansă la viață alături de aceste două fete simple, dar pline de bunătate.
După câteva zile, Ana a decis să facă un nou pas în viața ei. A închiriat un apartament mic și le-a invitat pe Irina și Maria să locuiască cu ea. La început, gemenele au ezitat, dar în cele din urmă au acceptat. Au format o familie neașteptată, iar Ana găsea bucurie în ajutorul pe care îl oferea fetelor, iar ele au văzut-o ca pe bunica pe care nu o avuseseră niciodată.
Între timp, Andrei a încercat să o contacteze pe Ana, dar ea nu i-a răspuns la niciun apel. În cele din urmă, i-a trimis un mesaj clar: „Nu vei mai vedea niciun ban de la mine.” Și-a schimbat testamentul, lăsându-le toate economiile ei lui Irina și Maria, singurele persoane care i-au arătat adevărata iubire.
Anii au trecut, iar viața gemenelor s-a îmbunătățit. Și-au obținut diplomele și au urmat cursuri la o școală profesională. Au găsit locuri de muncă stabile și, deși s-au mutat din apartamentul lui Ana, au rămas apropiate de ea. O vizitau des, prețuind legătura puternică pe care o formaseră.
Pentru Ana, trădarea fiului ei a fost doar începutul unei noi călătorii. Și-a petrecut restul vieții înconjurată de dragostea și respectul pe care le merita, iar gemenele, care o considerau o a doua mamă, i-au fost alături până la final.
