Un caz cu totul ieșit din comun a ajuns pe masa Judecătoriei Sectorului 3 București: Honorius Prigoană a solicitat executarea silită a propriului tată, Silviu Prigoană, după decesul acestuia. Cererea a fost sprijinită de un birou de executori judecătorești, deși legislația română interzice clar acest tip de procedură.
Honorius Prigoană a invocat o datorie de 600.000 de lei, pretins neachitată de către tatăl său înainte de moarte. În mod surprinzător, executorii judecătorești au înaintat o cerere în instanță pentru desemnarea unui curator special al defunctului, ca prim pas în declanșarea procedurii de executare silită.
O cerere fără temei legal, respinsă de judecători
Potrivit cererii înregistrate pe 20 martie 2025, executorii au solicitat instanței desemnarea unui curator care să reprezinte interesele defunctului Silviu Prigoană, decedat pe 12 noiembrie 2024, în vederea recuperării datoriei.
Totuși, instanța a respins solicitarea ca neîntemeiată, menționând în decizia sa:
„Respinge cererea de chemare în judecată formulată de petenta SPEJ DOBRA & CĂLIMAN, ca neîntemeiată. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.”
Conform articolului 687 din Codul de Procedură Civilă, moartea debitorului anterior demarării executării silite face imposibilă declanșarea procedurii, iar orice astfel de acțiune trebuie direcționată către moștenitori, doar după acceptarea succesiunii.
Nicio succesiune acceptată. Demersul era oricum imposibil
Dosarul succesoral al lui Silviu Prigoană fusese suspendat, întrucât nicio declarație de acceptare a moștenirii nu fusese depusă de moștenitori. Astfel, în lipsa unui succesor legal, întreaga cerere se baza pe un vid juridic.
Potrivit comunicărilor oficiale de la Camera Notarilor Publici București și UNPR, procedura succesorală a fost suspendată conform art. 109 lit. c) din Legea nr. 36/1995, întrucât părțile interesate s-au adresat instanței.
Eroare juridică sau încercare de presiune?
Cazul ridică numeroase semne de întrebare. A fost vorba despre o gafă gravă din partea executorilor și a petentului, care au ignorat faptul că debitorul era decedat? Sau despre o încercare deliberată de a pune presiune înainte ca succesiunea să fie clarificată?
Cert este că instanța a pus capăt acestui demers considerat ilegal, iar speța devine un exemplu relevant de lipsă de diligență juridică într-un proces de executare silită.
