Au încercat și prelucrarea zațului la 500 de grade Celsius, dar materialul rezultat nu a avut aceleași performanțe. Cercetarea a fost publicată inițial în 2023, în revista științifică Journal of Cleaner Production.
Teste practice în Australia
În 2024, Universitatea RMIT și autoritățile locale din Macedon Ranges au realizat un proiect-pilot în localitatea Gisborne, din statul australian Victoria. Au fost construite porțiuni de trotuar din trei tipuri de beton: unul cu biochar din zaț de cafea, altul cu biochar din resturi lemnoase și unul obișnuit, ca să se compare performanțele materialelor.
Ulterior, betonul cu zaț de cafea a fost folosit și în proiectul de modernizare a drumurilor din Pakenham, în Australia.
Potrivit estimărilor constructorului BildGroup, materialul a permis valorificarea unei cantități de zaț echivalente cu aproximativ 140.000 de cafele și economisirea a peste trei tone de nisip.
Deși rezultatele sunt promițătoare, cercetătorii avertizează că sunt necesare teste suplimentare pentru a stabili rezistența betonului pe termen lung.
Materialul este testat în continuare în condiții diferite, inclusiv la îngheț și dezgheț, în contact cu apa și în cazul uzurii provocate de frecare.
Se studiază și posibilitatea obținerii unor materiale similare din alte deșeuri organice, inclusiv din resturi de lemn, alimente și produse agricole.
În 2025, proiectul a primit premiul publicului la competiția Shaping Australia Awards, organizată de Universities Australia. Atunci, cercetătorii au anunțat că lucrează cu un partener comercial pentru a evalua posibilitatea producerii și comercializării noului material.
Dacă tehnologia se dovedește viabilă la scară industrială, zațul de cafea ar putea ajuta la reducerea deșeurilor trimise la groapa de gunoi și la scăderea consumului de nisip din industria construcțiilor.
La nivel mondial, se generează anual aproximativ 10 miliarde de kilograme de zaț de cafea, iar cea mai mare parte ajunge la gropile de gunoi. Descompunerea lui produce gaze cu efect de seră, inclusiv metan și dioxid de carbon, potrivit cercetătorilor de la Universitatea RMIT din Australia.
”
