Astăzi, 2 februarie, creștinii ortodocși și greco-catolici prăznuiesc Întâmpinarea Domnului, unul dintre cele mai vechi și importante praznice din calendarul bisericesc. Sărbătoarea amintește momentul aducerii Pruncului Iisus la Templul din Ierusalim și întâlnirea Sa cu dreptul Simeon, simbol al așteptării împlinirii profețiilor mesianice.
Celebrată la 40 de zile după Nașterea Domnului, această zi are o profundă încărcătură spirituală și vorbește despre întâlnirea omului cu Dumnezeu.
- Alertă în farmacii! Un medicament extrem de utilizat pentru colesterol a fost retras de urgență de pe piață
- Frații Pavăl accelerează expansiunea: după Carrefour România, investiție strategică în Grecia
- 17 apeluri la 3 dimineața și un mesaj de ajutor: coșmarul unui tată, transformat într-o lecție despre fraudele digitale
Momentul biblic care stă la baza sărbătorii
Potrivit Sfintei Evanghelii, Fecioara Maria și dreptul Iosif L-au adus pe Pruncul Iisus la Templu pentru a împlini Legea mozaică. Conform rânduielii vremii, orice întâi-născut de parte bărbătească trebuia închinat lui Dumnezeu, iar mama urma să treacă prin ritualul curățirii la 40 de zile după naștere.
În Templu, Sfânta Familie este întâmpinată de dreptul Simeon, un om drept și temător de Dumnezeu, căruia i se făgăduise că nu va muri înainte de a-L vedea pe Mesia. Luându-L în brațe pe Prunc, Simeon rostește cuvintele care au devenit una dintre cele mai cunoscute rugăciuni ale Bisericii:
„Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace…”
Prin aceste cuvinte, el mărturisește că a văzut mântuirea pregătită pentru toate popoarele.
Alături de Simeon se afla și prorocița Ana, care Îl slujea pe Dumnezeu prin post și rugăciune. Ea vestește, la rândul ei, venirea Mântuitorului, simbolizând împlinirea Legii și a Proorocilor în Hristos.
Una dintre cele mai vechi sărbători ale Bisericii
Întâmpinarea Domnului este atestată încă din primele secole creștine. În Apus, sărbătoarea a fost introdusă la Roma în anul 494, iar în Răsărit s-a generalizat în secolul al VI-lea, când împăratul Iustinian a stabilit data de 2 februarie.
În iconografie, scena Întâmpinării îl prezintă pe Hristos în brațele dreptului Simeon, alături de Maica Domnului, dreptul Iosif și prorocița Ana. Icoana este considerată simbol al întâlnirii, al credinței și al nădejdii.
Tradiții și obiceiuri de Întâmpinarea Domnului
În această zi, credincioșii participă la Sfânta Liturghie și aprind lumânări sfințite, considerate simbol al luminii lui Hristos, „Lumina spre descoperirea neamurilor”.
Tot Întâmpinarea Domnului stă la baza rânduielii prin care mamele își aduc pruncii la biserică la 40 de zile de la naștere, pentru rugăciunea de binecuvântare și închinarea copilului la sfintele icoane. Gestul simbolizează aducerea vieții noi înaintea lui Dumnezeu.
În tradiția populară, ziua de 2 februarie este și un reper meteorologic. Se spune că vremea din această zi poate prevesti cum va fi restul iernii sau apropierea primăverii. În multe regiuni, muncile grele sunt evitate, iar ziua este dedicată liniștii, rugăciunii și reculegerii.
Mesaje și rugăciuni în această zi sfântă
Cu prilejul Întâmpinării Domnului, credincioșii rostesc rugăciuni pentru pace sufletească, luminare și întărire în credință. Rugăciunea dreptului Simeon rămâne una dintre cele mai iubite și mai des rostite rugăciuni ale Bisericii.
De asemenea, sunt transmise mesaje cu profund caracter duhovnicesc, precum:
- „Lumina lui Hristos să-ți călăuzească pașii.”
- „Întâmpinarea Domnului să-ți aducă pace și binecuvântare în suflet.”
Întâmpinarea Domnului nu este doar o sărbătoare din calendar, ci o chemare la întâlnirea personală cu Dumnezeu. Este o zi care amintește fiecărui credincios că, asemenea dreptului Simeon, este chemat să-L primească pe Hristos în inima sa cu credință, smerenie și dragoste.
