Chimenul negru, denumit științific și Nigella sativa, provine de la o plantă erbacee anuală, originară din Europa și Asia de Vest. Popular, chimenul negru mai este cunoscut și sub numele de negrușca sau negrilica. Chimenul se poate cultiva în grădină, fiind un condiment foarte des utilizat atât în bucătărie, cât și în medicină.
Cultivarea chimenului negru în România
Pentru a fi cultivat în grădină, chimenul are nevoie de un spațiu însorit, de sol fertil, bogat în calciu. Este important să se evite solurile foarte nisipoase, acide și uscate. Semințele se pot cultiva direct în pământ, în aprilie, cu distanța de 15 cm în rând și 30-40 cm între rânduri. Adâncimea trebuie să fie de aproximativ 1,5 cm.
- Petrișor Peiu critică politicile energetice și economice din ultimii 20 de ani: „Nu cumva facem ceva greșit?”
- Adio permis de conducere! Noua lege adoptată schimbă radical regulile pentru șoferii din România – află dacă te numeri printre cei afectați
- Alertă alimentară! 4 mărci populare de cafea, retrase de pe piață – conțin pesticide, substanțe toxice și urme de insecte
Este important să eliminați constant buruienile din jurul chimenului, fiind o plantă care se dezvoltă mai greu și, astfel, sensibilă la ierburile din jur care îi pot sustrage substanțele nutritive.
Chimenul nu are nevoie de foarte multă apă, reacționând mai bine la secetă decât la ploi abundente. Un factor important este fertilizarea, având nevoie de îngrășăminte pentru plante cu flori sau vermicompost natural. Semințele se pot recolta în luna august, atunci când s-au copt complet.
Utilizarea chimenului negru în bucătărie
În bucătărie, semințele de chimen sunt folosite pentru a oferi un gust special preparatelor, puțin picant, asemenea piperului. Cel mai adesea, chimenul se folosește în cazul mâncărurilor cu carne de miel sau pasăre de curte.
În plus, este un condiment des întâlnit în salate și în produsele de patiserie și panificație. Dacă doriți să amplificați gustul chimenului, prăjiți semințele într-o tigaie ușor, având grijă să nu le ardeți.
Utilizarea chimenului negru în medicină
Studiile specialiștilor susțin că semințele de chimen sunt eficiente în remedierea a peste 40 de boli și peste 20 de acțiuni farmacologice. Iată care sunt câteva dintre aceste afecțiuni:
• reduce nivelul glicemic – pe stomacul gol, două grame de semințe de chimen au scăzut glicemia și au scăzut rezistența la insulină
• previne deteriorarea rinichilor – datorită extractului de timochinonă, chimenul negru protejează nefropatia diabetică experimentală
• acționează asupra infecției cu Helicobacter Pylori
• are proprietăți anticonvulsive, ajutând în cazul crizelor epileptice
• luptă contra hipertensiunii – conform unui studiu, pacienții care au consumat 100 până la 200 de mg de extract de chimen, de două ori pe zi, au observat micșorarea presiunii sanguine
• efect antiasmatic – căile respiratorii afectate de astm au fost ajutate de tratamentul cu extract de chimen și apă fierbinte
• extractul de chimen cu apă fierbinte are efecte calmante și asupra afecțiunilor cauzate de armele chimice, ameliorează afecțiunile cerebrale cauzate intoxicației cu plumb, fiind un tratament în lupta contra dependenței de opiacee
• deține proprietăți anti-psoriazis
• previne simptomele asociate cu Parkinsonul – extractul de timochinonă din chimenul negru ajută neuronii de cultură, protejându-i împotriva toxicitătii în cazurile afecțiunilor Parkinson și demență însoțită de corpi Lewy
Cum se poate consuma chimenul negru
Chimenul negru se poate consuma sub formă de ulei, folosit pentru a crește imunitatea organismului atât în cazul copiilor, cât și în cazul adulților. Uleiul are proprietăți antioxidante, antiinflamatorii, antitusive, bronhodilatatoare şi nutritive.
De asemenea, uleiul de chimen este un aliat al aparatului respirator. În plus, datorită conținutului de timoquinonă, uleiul are efect antitumoral, având efecte de remodelare epigenetică.
Chimenul se poate consuma și sub formă de capsule, conținând acizi graşi saturaţi şi nesaturaţi, uleiuri esenţiale, vitamine, aminoacizi, enzime şi săruri minerale, saponine şi nigellone.
