Sunt învățătoare de 25 de ani, însă îmi amintesc și acum de Dănuț. Murdar, singuratic, neîngijit, nu învăța… La serbarea de 8 martie, mi-a adus cadou o brățară cu mărgele ciobite și o sticlă de parfum pe jumate goală. Când mi-a zis ce e cu ele, am crezut că mor. Mi-a zis că miros ca…

Să lucrezi cu elevii nu este chiar ușor. O dată la patru ani, un învățător preia altă clasă, alți elevi. De unii se atașează, iar alții îi uită complet. Însă îmi amintesc și acum de Dănuț…
La fiecare început de an, o dată la patru ani, stau în fața unei clase și spun cea mai mare minciună. Le spun copiilor că îi iubesc pe toți la fel, că o să-i tratez pe toți la fel. Știu că e imposibil să fac asta.

De exemplu, pe Dan l-am observat din prima zi. Stătea în banca a treia de la perete. Nu se juca niciodată cu ceilalți copii, era murdar și hainele lui erau neîngrijite.
În primele luni îi umpleam lucrările de pix roșu. Lângă numele lui era mereu nota 4. Dan nu se înțelegea cu nimeni și nu își dădea interesul. Nu învăța deloc.

La sfârșitul anului, am făcut testarea de sfârșit de semestru. Când am ajuns la dosarul lui Dan am citit evaluărea fostei educatoare. Scria că Dan este un copil inteligent, cu potențial. Educatoarea de la grupa mare a scris despre Dănuț că se străduiește, deși mama lui este bolnavă de cancer, însă interesul lui pentru învățătură scăzuse. Nu puteam să cred. Îmi era rușine de mine.

La serbarea de 8 martie, fiecare copil mi-a adus un cadou. Dan mi-a adus o cutie invelită în hârtie albă puțin murdară. Am deschis cadoul lui de față cu toți.

În pachet era o brățară de plastic cu biluțe de plastic ciobite și o sticlă de parfum pe jumătate consumată. Elevii au început să râdă, dar le-am spus să se oprească și i-am mulțumit lui Dan și chiar m-am dat cu parfumul primit. După serbare a venit la mine și mi-a spus că de acum miros exact cum mirosea mama lui care a murit.

Atunci am hotărât să-l încurajez mai mult, să lucrez mai mult cu el și până la sfârșitul anului devenise cel mai bun din clasă.

De atunci, în fiecare an primeam câte o scrisoare în fiecare an în care Dan mă anunța că am rămas profesoara lui preferată, că liceul a fost greu, dar a trecut și peste asta, că a terminat facultatea, masterul, doctoratul etc.

Mi-a scris și mi-a povestit că se însoară. M-a invitat la nuntă și m-a rugat să stau în locul în care ar fi stat mama lui dacă ar mai fi fost în viață. Atunci am purtat brățara cu biluțele de plastic ciobite și am folosit parfumul de la Dănuț… ”Sursa:floaredetei