Loredan Gargalac, cel mai cunoscut chef român care activează de ani buni în Marea Britanie, nu are milă față de emisiunea „Chefi la cuțite”, cea mai apreciată la nivel național, dar care traversează în prezent o perioadă de criză.
Stabilit de 23 de ani în Anglia, Loredan Gargalac pune degetul pe rană și spune că dacă ar fi în locul producătorului emisiunii ar schimba ceva fundamental în structura acesteia.
„Emisiunea nu a pierdut nimic prin plecarea celor trei jurați. Dimpotrivă, are doar de câștigat! Sper ca cel care se ocupă de emisiunea asta să aleagă în sfârșit niște profesioniști, nu doar amatori!”, a sunat declarat lui Loredan Gargalac pe acest subiect pentru CANCAN.RO.
El susține că nu știa că cei trei jurați au ales să plece, din simplul motiv că nu urmărește emisiunea.
„Părerea mea o știți vizavi de acești trei jurați. Nu fac aici un atac la persoană, ci doar le-am criticat calitățile profesionale. Nu am urmărit emisiunea, dar am mai discutat cu participanți la diverse ediții și mi-am format o părere. Calibrul lor de profesioniști lasă de dorit din toate punctele de vedere”, susține același Loredan Gargalac.
Cel care la 53 de ani se poate lăuda cu faptul că a câştigat de trei ori Premiul de excelenţă „AA1 Rosette Award” și deține de ani buni propria afacere în metropola londoneză aduce și argumente în favoarea afirmațiilor sale.
„Cei trei, Bontea, Scărlătescu și Dumitrescu, sunt cunoscuți fiindcă au apărut mai tot timpul la televizor, dar asta nu înseamnă automat că sunt și cei mai buni, că sunt niște profesioniști. Nu ai cum să fii mai slab pregătit decât competitorul. Am auzit că au fost acolo, de-a lungul timpului, oameni mai bine pregătiți profesional ca cei trei jurați. E o mare rușine să te apuci să înfiletezi un somon în fața competitorilor și tu nu știi pentru tine cum se face asta. Îl măcelărești și apoi schimbi subiectul”, adaugă el.
Loredan Gargalac pune degetul pe rană fără teamă!
Însă tot unicul chef executiv din Marea Britanie de origine română pune degetul pe rană: „Asta e problema în România: lumea nu știe să facă diferența între amatori și profesioniști. Indiferent ce juriu va veni, acela trebuie să fie mult peste capacitățile profesionale ale competitorilor. Altfel, nu se va respecta principiul care spune că cel care mă jurizează trebuie să știe mai bine decât mine, concurent, ce este de făcut!”.
Tot el mai crede că „showul gastronomic de televiziune TV e una, a fi la televizor e una și cu totul altceva este a fi un bucătar profesionist”.
„Eu mă duc aici în Anglia și jurizez competiții. Am jurizat, spre exemplu, competiția , fiindcă am fost chemat competiția în finală. Am fost chemat să jurizez profesioniști, nu pe cineva care a lucrat în industria metalurgică și devine master chef, fără ca lumea să știe că el e de fapt un amator. Greșeala aparține televiziunilor și a mass-media, care nu face diferența”, mai crede el.
Apoi a vorbit și despre „datoria sfântă” a unui bucătar șef: „Să nu uităm că într-un restaurant șeful-bucătar pe lângă faptul că are datoria de a produce bani pentru acel loc, fiindcă el este motorul corabiei, are și datoria și dreptul de a educa lumea. În câte restaurante românești se întâmplă așa ceva, să-l vezi pe șeful bucătar cu un preparat nou printre clienți, povestindu-le acestora cum se mănâncă? În Marea Britanie, asta facem.
Când vedem o figură nouă, interacționăm cu omul. Îi povestim, fiindcă face parte din meseria noastră. Educăm oamenii să mănânce, dăm finețe gusturilor lor. Mulți spun că nu mănâncă friptură în sânge sau antricot în sânge fiindcă ori de câte ori am comandat așa ceva era mult sânge în farfurie.
Or, la mine o asemenea comandă nu ține cont de cantitatea de sânge din farfurie, ci e vorba despre culoarea cărnii. Atâta timp cât preparatul e gătit cum trebuie chiar dacă vorbim despre carne roșie nu are niciun pic de sânge în farfurie”.
Pune foarte tare accentul pe educația culinară!
Iar concluzia sa e una singură!
„Educația culinară nu există în România, iar principalii vinovați sunt șefii bucătari, fiindcă ei ar trebui să facă asta, să iasă din coliviile lor și să facă educație culinară cu clienții, dar până vom ajunge la nivelul acela mai avem!”, conchide același Loredan Gargalac.
