Vecina mea l-a invitat pe fiul meu zilnic să „îl învețe să gătească” – într-o zi, am intrat pe neașteptate și am sunat la poliție.

Fiul meu a devenit prieten cu singura vecină din cartier pe care toată lumea o evita, inclusiv eu. La început, am fost doar ușor îngrijorată. Dar apoi, a început să vină acasă cu bani. Avea doar șapte ani. Trebuia să aflu ce se întâmplă, iar curând poliția a ajuns la ușa ei.

Toți părinții cunosc acel sentiment: trebuie să fii mereu atent la cine sunt în preajma copiilor tăi. Poate suna paranoic, dar uneori chiar și cei mai prietenoși oameni pot ascunde intenții nebănuite.

Eu sunt Ana, o mamă singură de 32 de ani. Fiul meu, Andrei, este un copil isteț și curios, căruia îi place să meșterească prin casă. Locuim într-o stradă liniștită, unde toată lumea își tunde gazonul la fel și își zâmbește când trece pe lângă tine. Aproape că toți vecinii se cunosc între ei, dar nu și cu doamna Elena. Casa ei, de la capătul străzii, are un aer vechi, misterios, cu iederă care o acoperă și copaci care o învăluie într-un întuneric perpetuu.

„Mami, nu o să-ți vină să crezi!”, a exclamat Andrei într-o zi, intrând pe ușă cu un zâmbet larg. „Doamna Elena m-a invitat să facem prăjituri împreună!”

Am înghețat în timp ce amestecam tocănița. „Doamna Elena? Femeia de la capătul străzii?”

„Da, a spus că vom face prăjituri de la zero! Pot să merg?”

Am ezitat. Doamna Elena nu părea genul care să invite copii. Dar curiozitatea și entuziasmul din ochii lui m-au făcut să cedez. „Bine, dar întoarce-te înainte de cină.”

Andrei a început să petreacă timp cu ea. Zilnic, venea acasă cu tot felul de povești despre prăjituri, vase vechi și povești. Părea fericit, iar eu mă liniștisem puțin. Până într-o zi când a venit acasă fluturând un plic. „Mami, uite, doamna Elena mi-a dat bani!” A scos un bilet de 50 de lei. Atunci am știut că trebuie să mă implic.

„Cum adică ți-a dat bani?”, am întrebat cu calm, dar inima îmi bătea nebunește.

„A spus că pentru că mănâncă și ea, trebuie să primesc și eu bani.”

Am avut o discuție lungă cu Andrei și am încercat să înțeleg mai bine ce se întâmpla. I-am spus să nu mai accepte bani. Dar câteva zile mai târziu, a venit cu un alt plic. Situația nu era deloc în regulă.

Am mers să discut cu doamna Elena. M-a întâmpinat la ușă, dar nu m-a lăsat să intru. „Ce se întâmplă între mine și fiul tău nu e treaba ta”, mi-a spus ea cu o privire ciudată.

Am chemat poliția. Când au sosit, am rămas în pragul ușii, încercând să nu-mi pierd cumpătul. Poliția a vorbit cu ea, iar lucrurile au ieșit la iveală. Elena nu era doar o femeie izolată; era o femeie care trecuse prin pierderi mari și căuta companie în moduri neobișnuite. Intențiile ei păreau inițial nevinovate, dar era mai mult decât atât.

Poliția a descoperit că implicase copii în activități dubioase, chiar dacă nu era conștientă de tot ce făcea. În final, a fost trimisă la consiliere. Iar eu am învățat o lecție valoroasă: nu poți niciodată fi prea vigilent când vine vorba de copiii tăi.