Zanni și Ana Porgras par tot mai apropiați la Survivor All Stars. Să fie oare vorba despre o prietenie foarte strânsă sau, oare, despre ceva mai mult?!
Ei bine, a doua variantă capătă din ce în ce mai mult contur. Asta dacă ne referim la ce s-a întâmplat în episodul cu numărul 26, care va fi difuzat miercuri seara pe postul Pro TV.
În timpul jocului de imunitate, Ana Porgras și Oana Ciocan au intrat la scorul de 4-3 în favoarea Faimoșilor, iar prezentatorul Survivor, Daniel Pavel, a avut un comentariu mai mult decât interesant, lăsând de înțeles că între ANA și ZANNI s-ar fi înfiripat o reală poveste de dragoste, așa cum s-a întâmplat între Oana Ciocan și Jador.
- Ți-o mai amintești pe fetița din reclama la salam săsesc? Așa arată Luiza Lucuța în 2025, la 22 de ani de la faimosul spot
- Pericol ascuns în farfurie! Acest aliment rămâne ore întregi în stomac și poate fi nociv pentru sănătate
- Destin fabulos: Ce zodii vor avea parte de un deceniu de fericire și împliniri extraordinare
„Intră Ana și Oana. Când spui Oana, spui și Jador. Așa cum la Ana, spui și Zanni”, a spus domnul Dan.
Această eventuală idilă romantică i-a purtat noroc Anei Porgras, fosta gimnastă câștigând toate cele trei jocuri în care a intrat și asigurând, astfel, victoria Faimoșilor cu 10-8 și, totodată, imunitatea în această săptămână.
Cine esteAna Porgras
S-a născut la 18 decembrie 1993 la Galați și este o fostă gimnastă a României, medaliată cu aur la bârnă la Campionatul Mondial de Gimnastică Artistică din 2010.
Cine este Zanni
Zanni a crescut la orfelinat și a cunoscut celebritatea ani mai târziu, după ce l-a întâlnit pe cântărețul Alex Velea. Zannidache Edmond Hubert are o poveste de viață emoționantă. Fostul câștigător Survivor România 2021 s-a născut la 20 septembrie 1998 și a crescut la orfelinat, unde a trecut prin multe momente neplăcute.
Tânărul a povestit că făcea foamea și că era bătut mereu. Copilăria lui Zanni a fost foarte grea, dar a reușit să rămână un om puternic.
„Am stat într-un centru de copii până la 6 ani, un centru în care făceam foamea și eram dresați doar cu bătaia. Cât am stat acolo nu am știut ce este timpul, spațiul, copilăria, nici măcar măcar diferența dintre fete și băieți.
Îmi aduc aminte perfect că la un moment dat, de câteva ori pe lună au înceut îngrijitoarele să ne scoată în curte și să ne alinieze. Tot ce știam era că după fiecare aliniere în curte, unul dintre noi dispărea… Știam că dispare spre ceva mai bun și mai știam că nu vreau să rămân singur la cămin. Se făceau adopții, pentru că urma să se închidă orfelinatul (…). Nu realizam că viața poate să fie mai bună, că foamea poate să treacă (…).
Noaptea făceam pe mine ca să îmi fie cald, iar dimineața îmi rupeau picioarele, de pedeapsă. Într-o zi am fost adoptat de o organizație de copii, unde eram în case cu mame, angajate să aibă rolul de mamă pentru un număr de copii. Aici am cunoscut și alte sentimente și emoții trăite la orfelinat’, a povestit Zannidache, acum ceva timp.
