Aproape 20 de ani în urmă, Lusiana Drăgușin a lăsat turismul pentru învățământ. De 16 ani face zi de zi peste 130 de kilometri dus-întors pentru a ajunge la cei 80 de copii din Făgețelu. Aici există una dintre puține școli care aproape și-a dublat numărul de elevi.
Făgețelu este o localitate din Olt, care la ultimul recensământ înregistra 1.000 de locuitori. La școala din comună învață aproximativ 80 de copii, iar 30 sunt doar la grădiniță. Populația școlară aproape s-a dublat în ultimii ani, dar nu pentru că indicatorii demografici ar fi crescut, ci pentru că școala atrage și elevi din localități vecine. Școala a devenit locul din care copiii nu mai vor să plece, iar cine ajunge la Făgețelu înțelege și de ce.
De aproximativ 10 ani școala este condusă de Lusiana Drăgușin, care a ajuns în finala regională a Galei Premiilor pentru Directorii Anului, organizată de Asociația pentru Valori în Educație.
Lusiana Drăgușin este profesoară cu dublă specializare, limba română și engleză. A intrat în învățământ cu aproape 20 de ani în urmă, după o bună bucată de timp în care a lucrat în domeniul turismului. I s-a propus un post în București, iar atunci a trebuit să aleagă. A ales familia și s-a gândit din mers la ce altceva ar putea face profesional. Nu i-a fost foarte greu, provenind dintr-o familie de profesori.
Limba română i-a fost însă și mai aproape de suflet. A ajutat-o și specializarea, astfel că în primii trei ani a predat limba engleză în mai multe grădinițe din Slatina. După trei ani a dat concurs și a fost repartizată ca profesor suplinitor în două școli apropiate: Topana și Făgețelu.
Directorul școlii din Făgețelu, cel care avea să-i fie cel mai mare sprijin în anii următori în școală, i-a propus să rămână cu toată norma în școala care avea nevoie și de profesor de limba engleză. Așa a început aventura Lusianei Drăgușin în localitatea cu un peisaj feeric, dar atât de puțin ofertantă pentru navetiști.
Ea a ales Făgețelu pentru că, în urmă cu mai bine de 60 de ani, din acest colț de județ plecaseră bunicii soțului său. Nici astăzi nu înțelege pe deplin de ce atunci a considerat că este un motiv bun. Are și momente, spune ea, în care, obosită de navetă și de greutățile care apar zilnic în viața profesională a unui director de școală, este pe punctul de a renunța.
Despre cum arăta școala când a ajuns acolo, profesoara a explicat: „Când m-am dus la școala aceasta, era o școală-ruină. Eu trei luni am stat acolo în depresie, plângând în fiecare zi și întrebându-mă ce caut acolo. Încă erau pe pereți poze cu Ceaușescu și cu șoimii patriei. Deplorabil. (…) Acum este o școală renovată total, cu teren de sport sintetic așa cum au școlile din oraș, cu toaletele în interior, mobilier nou și cu numărul aproape dublat de elevi. Nu există nicio rețetă. Există multă muncă, implicare, sacrificiu și dragoste pentru munca ta”, a explicat Lusiana Drăgușin.
Le predă copiilor din școală limba engleză, iar unora dintre ei și limba română, pentru că pe degrevarea sa de catedră mai este un coleg. Școala nu are secretar, informatician sau contabil. Mai trebuie acoperite și astfel de sarcini, a mai spus Lusiana Drăgușin.
Cu ani în urmă, a existat o discuție de alipire a școlilor din Făgețelu și Topana, ambele școli mici. Legislația i-a împiedicat să o ducă la bun sfârșit, pentru că erau instituții din unități administrativ-teritoriale (comune) diferite. Așa că s-au făcut natural mișcări de elevi, iar părinții din comuna vecină aleg astăzi să-și aducă și ei copiii la Făgețelu. „Se duc, pentru că acolo se face carte”, a fost reacția primarului din comuna care rămâne astfel fără elevi la școală. Edilul militează, de altfel, pentru unirea școlilor mici în interesul elevilor.
„La noi, vineri, la ora 14,00, un coleg încă e cu copiii în drum, îi urcă în microbuz. Avem noi treaba asta, să ne facem datoria. Eu, directorul școlii, la 7,30 azi-dimineață, pe toată ploaia asta, eram în poarta școlii. Și asta fac mereu. Uneori mă gândesc la acești copii, cum stau ei pe astfel de vreme prin stațiile de microbuz, îi ninge, îi plouă, și cu ce stare vin ei la ore. Pentru că aceasta este realitatea”, a adăugat profesoara.
Școala și-a făcut-o în mediul urban. Vine dintr-o familie de dascăli și a învățat încă din adolescență să facă planificări de lecții, să confecționeze materiale didactice, să recenzeze populația școlară. Totuși, n-a fost niciodată visul său să ajungă la catedră. Când a renunțat la postul din turism, pentru că ar fi însemnat să câștige mai mult, dar să plece în Capitală, a ales învățământul.
„Tatăl meu, când a auzit, a plâns. De tristețe. Spunea că e greu, din ce în ce mai greu. Soțul meu, când a auzit că am ales în ședință Făgețelu, m-a întrebat: mă, tu știi unde e Făgețelu? N-ai cu ce să te duci acolo, n-ai ce să faci acolo, e sfârșitul lumii”, a povestit profesoara.
Ziua în care a pornit de la Slatina, 65 de kilometri, ca să vadă școala în care urma să predea, și-o amintește și acum. Mergea pe drumul care i se părea pustiu, când a văzut la un moment dat un localnic care își ținea vaca de lanț. Avea să constate că este directorul școlii.
Continuarea pe pagina următoare »
