Pe 3 noiembrie 1957, Laika a devenit prima ființă vie care ajungea pe orbita Pământului. Cățelușa fusese găsită pe străzile Moscovei și aleasă de cercetătorii sovietici pentru o misiune spațială fără precedent. Lansarea a fost un moment important în cursa pentru cucerirea spațiului, dar animalul nu avea nicio șansă să se întoarcă pe Pământ. După 69 de ani, povestea ei tot emoționează.
Laika avea cam trei ani și era obișnuită cu temperaturile scăzute și cu condițiile grele de pe străzile capitalei sovietice. A fost aleasă pentru că era mică și avea un temperament calm, calități considerate potrivite pentru o călătorie într-o capsulă spațială.
Pregătirea a presupus antrenamente solicitante. Cățelușa a fost obișnuită treptat cu spații tot mai mici, cu zgomote puternice și vibrații, dar și cu restricțiile de mișcare din cabina în care urma să fie transportată.
Laika a fost trimisă în spațiu la bordul navei Sputnik 2, la aproximativ o lună după ce Uniunea Sovietică lansase primul satelit artificial al Pământului. Misiunea venea într-o perioadă marcată de rivalitatea dintre Moscova și Washington, iar sovieticii voiau să își arate avansul tehnologic în fața Statelor Unite.
Nava avea sisteme pentru oxigen și hrană, plus pentru supravegherea funcțiilor vitale ale animalului. Totuși, Sputnik 2 nu avea niciun mecanism care să permită întoarcerea în siguranță pe Pământ.
Cercetătorii știau înainte de lansare că Laika nu va supraviețui călătoriei. Vladimir Iazdovski, unul dintre medicii implicați în pregătirea misiunii, a luat cățelușa acasă pentru o perioadă scurtă, înainte de plecarea în spațiu. Ulterior, el a povestit că își dorise să îi ofere câteva momente de liniște și bucurie înaintea zborului.
În momentul desprinderii navei de la sol, instrumentele de monitorizare au arătat o creștere accentuată a ritmului cardiac și a respirației cățelușei. Laika a ajuns pe orbită, dar situația din capsulă s-a deteriorat rapid.
Temperatura a crescut periculos, iar sistemul de control termic nu a funcționat corespunzător. La câteva ore de la lansare, animalul a murit din cauza supraîncălzirii și a stresului provocat de zbor.
Autoritățile sovietice nu au făcut publice, la vremea respectivă, circumstanțele reale ale morții sale. Informațiile date publicului sugerau că Laika ar fi supraviețuit mai multe zile în spațiu și că sfârșitul ei ar fi fost mai puțin dureros.
Adevărul a fost clarificat abia în 2002, când cercetătorii ruși au prezentat informații despre ultimele ore ale cățelușei și au explicat că supraîncălzirea capsulei i-a provocat moartea.
Sputnik 2 a continuat să orbiteze Pământul mai bine de cinci luni după lansare. Pe 14 aprilie 1958, nava a reintrat în atmosfera terestră și a ars.
La trei ani după misiunea Laikăi, în august 1960, Uniunea Sovietică a trimis în spațiu alte două cățelușe, Belka și Strelka. De data aceasta, animalele au revenit în viață pe Pământ. Zborul lor a arătat că un organism poate trece prin călătoria pe orbită și prin revenirea în atmosferă.
Experimentul a fost un pas important în pregătirea zborurilor cu echipaj uman. În aprilie 1961, Iuri Gagarin a devenit primul om care ajungea în spațiu.
Sacrificiul Laikăi a rămas o sursă de regret pentru unii dintre oamenii de știință din programul sovietic. Oleg Gazenko, unul dintre cercetătorii care au lucrat cu animalul, a vorbit mai târziu despre responsabilitatea pe care o simțea pentru soarta cățelușei. El a considerat că informațiile obținute în urma misiunii nu justificaseră pierderea ei.
