Pierderea ambilor părinți lasă o urmă adâncă în sufletul oricărui om, indiferent de vârstă sau de experiențele de viață. Daniel Buzdugan, unul dintre cei mai îndrăgiți oameni de radio din România, a traversat momente extrem de grele după moartea mamei sale, Maria Buzdugan, care s-a stins din viață la vârsta de 91 de ani, pe patul de spital.
Trecut recent prin parastasul de pomenire al mamei sale, omul de radio a vorbit deschis despre clipele de dinaintea pierderii ei, dar și despre sentimentul de singurătate absolută pe care îl trăiește un om când rămâne fără ambii părinți.
Ce a făcut Daniel Buzdugan înainte ca mama lui să moară
Aflat într-o stare de profundă neliniște și durere, știind că starea de sănătate a mamei sale se degradase considerabil pe patul de spital, Daniel Buzdugan a simțit că singurul sprijin rămas este credința.
Cu doar câteva zeci de minute înainte ca aceasta să treacă în neființă, realizatorul TV și radio a mers într-un loc extrem de drag sufletului său: Schitul Darvari din București.
„Când a murit mama… Deci eu fusesem marți la ea, la spital. Am plecat de la București după emisiune, am ajuns la ea. Nu mai putea vorbi, dar înțelegea. Ne-am luat rămas-bun, cred că de șapte ori în seara aia. Ea era în spital. Ieșeam din salon, iar ea făcea așa cu mânuța, ca un copil mic. Mă întorceam, o pupam, iar ieșeam, iar îmi făcea semn.
Și i-am zis: „Mamă, vrei să rămân aici? Să plec la radio?’ Și ea a zis: „Da’. Zic: „Fii atentă, că vin vineri’.
„Mi-au zis că e foarte rău și că se chinuie foarte rău”
Și joi am sunat la spital și mi s-a zis că mama e foarte rău. Ea oricum respira cu ajutor. Mi-au zis că e foarte rău și că se chinuie foarte rău. Și am întrebat-o pe doamna doctor cât poate să dureze. Și mi-a zis că poate să dureze câteva luni, poate să dureze un an, poate să dureze…
La spital, acolo, erau oameni care sufereau, adică trăgeau să moară de 14 ani, ceea ce mi se pare dureros. E ca un blestem. După emisiune, m-am urcat într-un taxi, am ajuns la Schitul Darvari și m-am întrebat: „Ce pot să fac până ajung la mama? Ce pot să fac?’…
M-am dus la Schitul Darvari, un loc foarte apropiat de sufletul meu. M-am rugat, am aprins lumânări, am stat acolo, în fața icoanelor, m-am rugat la Dumnezeu și am zis așa: „Doamne, ușurează-i suferința cum știi Tu mai bine’.
Și am ieșit din curtea mănăstirii și, la 30-40 de metri, sună telefonul de la spital, ca să mă anunțe că mama a plecat. Și a fost atât de tulburător. În momentul în care pleacă al doilea părinte și, mai ales, când pleacă mama, este un cutremur”, a mărturisit Daniel Buzdugan pentru cancan.ro.
„Când pleacă mama, e un cutremur. Nu mai ești copil, ești al nimănui”
Mărturisirea omului de radio este una plină de emoție. Pierderea mamei, urmată de dispariția tatălui său (care s-a stins în anul 2013), i-a schimbat definitiv perspectiva asupra vieții.
Despre diferența dintre viața de dinainte și cea de după pierderea părinților, Buzdugan a explicat cât de brusc te lovește maturizarea deplină, oricât de împlinit ai fi pe plan personal sau profesional:
„În momentul în care pleacă al doilea părinte și, mai ales, când pleacă mama, este un cutremur. În momentul ăla realizezi că nu mai ești copil, că ești al nimănui. Există viața de dinainte, când mama era ca o umbră și te apăra, și există viața de după mama. Când ești singur pe lume.’
Chiar și la ceva timp de la tragicul eveniment, obișnuința de a-și căuta mama rămâne prezentă. Buzdugan a povestit cum i se întâmplă frecvent să ajungă acasă și să simtă reflexul de a pune mâna pe telefon pentru a o suna.
Daniel Buzdugan și-a găsit alinarea găsită în credință
Ceea ce îi aduce liniște sufletească lui Daniel Buzdugan este gândul că mama lui a plecat din această lume pregătită duhovnicește, spovedită, împărtășită și cu lumânarea aprinsă, dar și educația pe care aceasta i-a oferit-o încă din copilărie.
Daniel Buzdugan recunoaște că apropierea de Dumnezeu și credința în viața de apoi sunt ancora care îl menține puternic în fața încercărilor vieții, fiind cel mai de preț dar transmis de mama sa:
„Credința în Dumnezeu este sănătatea noastră psihică în lumea asta în care trăim. Așa am crescut, așa m-am educat. Mi-a pus credința în inimă și sunt puternic cu credința asta în inimă.’
Sursa: Viva
