În urmă cu mai mult de patru ani, Dana Nalbaru şi soţul ei, actorul Dragoş Bucur, au decis să părăsească Bucureştiul şi să se mute definitiv în căsuţa pe care şi-au ridicat-o într-un sat modest de la ţară.
La vremea respectivă, decizia lor a fost privită cu scepticism de către prietenii lor, aceştia neînţelegând de ce doi artişti care ar trebui să locuiască în Capitală, unde muncesc şi se întâmplă lucrurile, aleg să părăsească oraşul şi viaţa agitată de aici pentru a se muta într-un sătuc uitat de lume.
De atunci au trecut patru ani, iar timpul a dovedit că alegerea Dana Nalbaru şi a lui Dragoş Bucur, care între timp a continuat să aibă proiecte şi să turneze filme la Hollywood, a fost una benefica familiei lor.
„Casa noastră este situată între pădure şi lac. Avem o curte în care am plantat multe, multe flori, copacii sunt acum înfloriţi şi miroase divin. În spatele curţii ne-am făcut o mică grădină şi pământul e foarte bun… Avem roşii, dovlecei, ardei, vinete, morcovi, castraveţi, ceapă, usturoi, menta, loboda, pătrunjel, leuştean, tarhon, oregano şi căpşune multe. Leurda şi urzicile le adunăm direct din pădure, proaspete. Toamna avem mere, piersici, caise, prune şi nuci. Facem compot, gemuri şi suc de roşii, toate adunate din curtea noastră. Nu aş fi crezut că preocupările acestea “casnice” mă pot umple cu atât de multă energie pozitivă. Până acum o săptămână cumpărăm de la vecini ouă, dar, cum avem destul loc în curte, am decis să ne luăm propriile noastre găinuşe. Avem 4 şi ouă în fiecare zi de la ele. Nouă ne ajung şi Sofia (n.r., fiica celor doi) e extrem de fericită. Dragoş a construit un spaţiu în care stau găinile şi arăta foarte cochet în curtea noastră verde”, povesteşte Dana Nalbaru.
Dana Nălbaru: „Uneori nu vreau să aparţin acestei lumi”
Totodată, artistă mărturiseşte că s-a rupt oarecum de lume, că nu mai e avidă după ştiri şi informaţii, declarându-se extrem de mulţumită de viaţă pe care o duce acum familia sa.
„Uneori nu vreau să aparţin acestei lumi. Am zile întregi când nu intru pe internet, televizorul nu-l deschid de ani de zile, nu ascult radio (în ciuda meseriei mele), nu socializez cu necunoscuţi, uneori nu mă uit în ochii oamenilor pe stradă. Acasă… Acasă mă simt cel mai bine. (…) Da, stau la ţară şi, probabil, mă transform într-o ţărancă dar, vă jur, niciodată nu am fost atât de fericită! Ieşim aproape în fiecare zi în pădure, mergem cu barca pe lac, bem un pahar de v1n seara, sub cerul plin de stele, ascult în fiecare dimineaţă cum se trezeşte pădurea, vecinii mei îmi zâmbesc şi mă salută atunci când trec pe lângă ei. Dacă vreunul dintre voi simte ca ceva lipseşte în viaţa sa, ca un gol nu se umple, gândiţi-vă că poate e vremea să întoarceţi pagina vieţii voastre. Şi faceţi-o cu curaj şi în direcţia în care inima vă cheamă! Inima nu dă niciodată greş”, spune Dana Nălbaru.
