După cinci ani de concubinaj, bunurile proprii devin AUTOMAT bunuri comune?
TREBUIE SĂ ȘTII!👇🏻
Relațiile de concubinaj sunt tot mai des întâlnite în zilele noastre. Mulți tineri preferă să nu se căsătorească și să rămână în relație fără o recunoaștere legală a acesteia.
Din păcate, în multe dintre situaţii, până la urmă intervine şi despărţirea. Atunci, ca la divorţul între soţi, se ridică întrebarea cine rămâne cu bunurile dobândite de cuplu în timpul relaţiie.
- Rusia avertizează: participarea la coaliția navală americană în Strâmtoarea Ormuz ar transforma statele implicate în „complici”
- Vești bune pentru pensionari: se elimină CASS din pensii și se anunță indexări
- „Horoscop 2026 cu Marian Golea. Patru zodii renasc și își schimbă destinul. Previziuni complete pentru toate semnele zodiacale
Ce este concubinajul?
Concubinajul este „conviețuirea unui bărbat cu o femeie fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie; căsătorie nelegitimă”. Relațiile de concubinaj pot dura chiar și zeci de ani, timp în care cei doi parteneri acumulează bunuri împreună sau separat.
În cazul soților, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune ale acestora. În ceea ce-i privește pe concubini însă, tot ceea ce ei dobândesc în timpul relației de concubinaj aparține în mod exclusiv celui care a dobândit, de principiu,
Deci, în caz de despărţire, bunurile proprii devin automat bunuri comune? „Nu, este total fals. Este o informaţie eronată care circulă în mediul online. În caz de partaj, fiecare trebuie să facă dovada achiziţionării bunurilor”, a dat garanţii un avocat.
Ce se întâmplă cu un bun cumpărat împreună?
O altă situaţie ce poate să apară în cazul unui concubinaj este aceea în care un bun este dobândit de cei doi parteneri de viaţă, însă în actul de achiziţie figurează numai unul dintre ei; în această ipoteză, contribuţia celuilalt partener fiind o situaţie de fapt poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, inclusiv cu martori.
Concubinii, spre deosebire de soţi, nu au vocaţie reciprocă la moştenirea celuilalt, însă nimic nu îi împiedică să lase un testament prin care să-l instituie moştenitor pe partenerul său.
