Maine, ortodocşii au prăznuiesc Floriile sau Duminica Stâlpărilor, cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele şi care este dedicată Intrării Mântuitorului Iisus în Ierusalim. Totodată, toţi cei care la botez au primit nume de flori îşi sărbătoresc onomastica. Oamenii au dezlegare la peşte şi nu-şi uită tradiţiile şi obiceiurile locului.
Salcia este nelipsită la sărbătoarea Floriilor, din satul tradiţional. Salcia este sfinţită la biserică, apoi este utilizată în gospodărie. „Se punea salcie la ferestrele caselor, apoi se punea la icoane, în nici un caz nu se arunca. De asemenea, mâţişorii care sunt la salcie în această perioadă erau foarte preţuiţi“, a precizat Victor Munteanu, şef de secţie la Muzeul Etnografic al Moldovei.
Aşa cum arată muzeograful, „salcia este folosită în special în două mari obiceiuri de primăvară, de Blagoveştenie sau Buna Vestire şi de Florii. Este o plantă care se află în splendoarea ei tocmai în această perioadă şi care substituie palmierii care nu se găsesc în spaţiul nostru geografic“, a arătat Victor Munteanu care a adăugat că astfel de substituiri se regăsesc şi în alte zone geografice.
De asemenea, „un obicei care ce s-a păstrat şi este des întâlnit este împodobirea gospodăriei cu crenguţe de salcie care se agaţă la poartă sau în alte locuri, iar după ce trec sărbătorile pascale ele se pun la icoană, unde se pătrează pe tot parcursul anului“, a arătat Victor Munteanu.
După ce ramurile de salcie erau sfinţite la biserică, mâţişorii erau împărţiţi la oameni. Salcia era nelipsită din pomana care se face la Moşii de Florii: „Erau duse la biserică şi ramuri de salcie dar şi de răchită care erau duse apoi în cimitir“, după cum a menţionat muzeograful, care a adăugat că „în Moldova, din crenguţele de Salcie sfânţită se făceau coroniţe care se agăţau după Paşte în pomii fructiferi, pentru belşug“.
Un obicei întâlnit de Florii este ca persoanele sau copiii care nu au participat la slujba de la biserică să fie lovite, acasă, cu ramurile de salcie, de către cei care au fost la slujbă în timp ce se spune „Nu te pălesc eu, ci te pălesc mâţişorii ca să nu uiţi că de azi într-o săptămână e Paştele“.
Pentru că anul acesta avem o situatie deosebita cauzata de pandemia de coronavirus, romanii nu mai pot merge in aceasta Sfanta Zi la Biserica, însă preotii vor impartii in parohiile lor ramuri de salcie celor care au solicitat acest lucru.
Ajutor pentru Maica Domnului
Sunt mai multe legende privind salcia şi utilizarea acesteia în procesiunea de Florii. Una dintre legende povesteşte cum Maica Domnului, grăbindu-se spre locul unde era Fiul ei răstignit, a ajuns la malul unei ape curgătoare vijelioase. Acolo, ea s-a rugat la toate plantele din jur să o ajute să treacă apa, însă nici una dintre ele nu s-a îndurat de lacrimile ei, cu excepţia salciei care şi-a aplecat o creangă şi a ajutat-o să treacă pe malul celălalt. În semn de mulţumire, Maica Domnului a hotărât ca ramurile de salcie să fie duse la biserică, în ziua de Florii.
Ramurile de salcie erau utilizate şi de apicultorii care înconjurau cu ele stupii, în timp ce ţăranii îngropau mâţişorii în brazdă, pentru a asigura o recoltă bogată. Mâţişorii erau folosiţi şi pentru a împodobi icoanele, uşile, ferestrele, intrările în grajduri sau în orice altă anexă gospodărească. De asemenea, se puneau la fântâni, pentru a asigura prospeţimea apei.
Drept urmare, e bine ca ramurile de salcie de la Florii să fie ținute la icoane tot anul.
Rugăciunea mare a zilei de astăzi
“Doamne, Dumnezeul nostru, Care şezi pe heruvimi;
Cel ce ai arătat puterea Ta şi ai trimis pe Unul Născut Fiul Tău,
Domnul nostru Iisus Hristos, ca să mântuiască lumea prin Crucea,
prin îngroparea şi prin învierea Sa; Căruia, venind în Ierusalim spre patima cea de bunăvoie,
poporul care şedea întru întuneric şi în umbra morţii,
luând semnele biruinţei, ramuri de copaci şi stâlpări de finic, I a prevestit învierea,
Însuţi, Stăpâne, păzeşte ne şi pe noi, care urmând acelora purtăm în mâini
ramuri de copaci în această zi de înainte prăznuire.
Şi precum pe acele popoare şi pe acei prunci care Ţi au strigat Ţie:
osana, apără ne şi pe noi, ca prin laude şi cântări duhovniceşti
să ne învrednicim de dătătoarea de viaţă învierea cea de a treia zi,
în Hristos Iisus Domnul nostru, cu Care împreună eşti binecuvântat,
cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.
