NE-AM ÎNTORS DIN VACANȚĂ ȘI AM GĂSIT O GROAPĂ URIAȘĂ ÎN CURTE — AM RĂMAS ȘOCAT CÂND AM AFLAT CINE A SĂPAT-O ȘI DE CE.

NE-AM ÎNTORS DIN VACANȚĂ ȘI AM GĂSIT O GROAPĂ URIAȘĂ ÎN CURTE — AM RĂMAS ȘOCAT CÂND AM AFLAT CINE A SĂPAT-O ȘI DE CE.

După ce ne-am întrerupt vacanța mai devreme pentru că soția mea nu se simțea bine, am ajuns acasă mai devreme decât era planificat. În timp ce ea se odihnea, am decis să verific casa și curtea ca să mă asigur că totul era exact așa cum îl lăsasem.

Când am pășit în curte, m-am blocat. O groapă uriașă fusese săpată chiar în mijlocul gazonului. Pământul era împrăștiat peste tot, iar lângă groapă am văzut o lopată pe jumătate îngropată, o sticlă de apă proaspătă și câteva unelte lăsate de izbeliște. Prima mea reacție a fost să sun imediat la poliție — cineva clar intrase pe proprietatea mea și săpase fără permisiune.

Dar apoi, un gând neliniștitor mi-a trecut prin minte: dacă cel care săpa nu terminase? Dacă planul lui era să revină, crezând că suntem încă în vacanță?

Am decis să nu dau nimic de bănuit. Am parcat mașina în garaj, am stins luminile și am așteptat.

O vizită neașteptată
Așa cum am bănuit, în acea noapte am văzut o siluetă strecurându-se peste gard și îndreptându-se spre groapă. Mi-am ținut respirația în timp ce persoana s-a aplecat, și-a pus mănuși și a sărit în groapă.

Am ieșit în liniște din casă, ținând o lanternă în mână. Inima îmi bătea nebunește în piept.

— Hei! — am strigat, luminând groapa.

Persoana s-a înțepenit și s-a întors încet spre mine. Maxilarul mi-a căzut când am văzut cine era — vecinul meu, Paul.

— Paul?! Ce naiba faci în curtea mea?! — am întrebat furios.

Ochii lui Paul erau măriți de panică, iar fața lui părea și mai palidă sub lumina lanternei.

— P-pot explica! — a bâiguit el.

— Atunci începe să vorbești, — am spus, încrucișându-mi brațele.

Paul s-a cățărat afară din groapă și și-a scuturat hainele pline de pământ.

— Bine… știu că o să sune nebunesc, dar cred că ceva valoros e îngropat aici.

— Poftim?! — l-am privit neîncrezător.

Paul a oftat și și-a trecut mâna prin păr.

— Uite, când mi-ai spus că pleci în vacanță, mi-am amintit o poveste pe care mi-o spusese bunicul meu. El spunea că, pe vremuri, pe terenul ăsta era o fermă veche, cu mult înainte să se construiască acest cartier. Jură că familia care trăia aici a îngropat un cufăr plin cu aur înainte să fugă în timpul războiului.

Am clipit, încercând să procesez ce auzeam.

— Și ai crezut că asta îți dă dreptul să-mi sapi curtea fără să mă întrebi?!

— Nu credeam că o să mă crezi! — a spus Paul defensiv. — Așa că m-am gândit să verific cât timp erai plecat. Dacă găseam ceva, aș fi împărțit cu tine. Nu voiam să fur sau ceva de genul ăsta!

L-am privit, oscilând între furie și neîncredere.

— Paul, asta e complet nebunesc. Nu poți să intri pe proprietatea cuiva și să începi să sapi doar pentru că ai auzit o poveste de familie!

— Știu, știu! — a ridicat mâinile în sus. — Doar că… dacă ar fi fost adevărat, ar fi schimbat totul. Sunt în urmă cu ratele la casă și eram disperat. Nu am gândit limpede.

Mărturisirea lui mi-a înmuiat puțin furia, dar faptul rămânea același: îmi încălcase proprietatea și săpase fără permisiune.

— Uite cum stă treaba, — am spus ferm. — În seara asta, umpli groapa înapoi. Mâine, avem o discuție serioasă despre limite. Și dacă mai faci vreodată așa ceva, sun la poliție. Ai înțeles?

Paul a dat repede din cap, vizibil ușurat că nu formam deja 911.

— Am înțeles. Îmi pare rău, omule. Voi repara totul.

O lecție dureroasă
Dimineața următoare, l-am privit pe Paul cum acoperă groapa și netezește pământul. A fost corect și și-a ținut promisiunea — și-a cerut scuze din nou și chiar s-a oferit să mă ajute să replantez iarba.

În săptămânile ce au urmat, nu m-am putut opri din a mă gândi dacă chiar ar putea exista ceva îngropat sub curtea mea. Dar oricât de tentant ar fi fost, nicio comoară nu merită să-mi pierd încrederea în vecini — sau sănătatea mintală.

Până la urmă, Paul a învățat o lecție dură despre respectarea proprietății, iar eu am fost clar că curtea mea nu este o hartă a comorilor pentru fanteziile lui. Uneori, e mai bine să lași trecutul îngropat acolo unde îi este locul.