Cercetătorii explică asta prin faptul că neanderthalienii curățau periodic vetrele și aruncau resturile în zone separate, evitând să se adune deșeuri în spațiile de locuit și de gătit.
Acest tip de organizare indică o îngrijire regulată a spațiului de locuit, ceea ce arată că neanderthalienii nu lăsau resturile acolo unde își petreceau timpul, ci mențineau un anumit grad de ordine.
Un alt studiu a analizat dispunerea vetrelor în adăpost și utilizarea diferitelor zone ale adăpostului. Rezultatele arată că vetrele nu erau amplasate la întâmplare, ci serveau la delimitarea spațiilor funcționale.
În spatele adăpostului erau vetre mai mici, cu mai puține resturi de piatră și oase, ceea ce sugerează că zonele acelea erau folosite pentru odihnă. Vetrele mai mari din centru, în schimb, erau locuri destinate activităților comune.
Focul nu era doar o sursă de căldură, protecție sau mijloc de preparare a hranei, ci și un element esențial pentru organizarea vieții sociale.
În jurul vetrelor se formau zone distincte pentru odihnă și pentru activitățile zilnice.
Această organizare a spațiului are asemănări izbitoare cu taberele vânătorilor-culegători moderni.
Împărțirea spațiului în locuri de dormit și zone comune, la care se adaugă grija pentru curățenie, indică un nivel ridicat de planificare în utilizarea spațiului.
Ideea că neanderthalienii duceau un stil de viață mai sofisticat decât se credea până acum primește acum noi dovezi.
Diferențele dintre neanderthalieni și Homo sapiens în ce privește viața de zi cu zi ar putea fi mai mici decât s-a presupus, au concluzionat experții.
