Săptămâna Patimilor – Lunea Mare. Rugăciunea din Lunea Mare oferă protecție divină și iertare. Rugăciunea de luni.
Rugăciunea de Luni, din prima zi a Săptămânii Patimilor, îi este adresată lui Iisus Hristos, pentru mărturisirea păcatelor și iertare. Se spune că o faptă mărturisită este pe jumătate iertată, iar în Lunea Mare se rostește rugă prin care amintim de păcatul în care ne-am născut, îl mărturisim și cerem iertare și puterea de a greși cât mai puțin.
La denia din Lunea Mare, la biserici, se citește pilda lui Iosif. Biserica amintește de Patriarhul Iosif care a fost vândut de frații săi în Egipt. Să ne amintim că Iosif a fost un fiu mai mic al patriarhului Iacov și al soției, Rahela, pe care frații săi mai mari l-au vândut ismaeliților pe 30 de arginți, spunându-i tatălui lor că fiul său preaiubit fusese mâncat de fiarele sălbatice, pe când pășteau turmele de oi. Iosif a ajuns în Egipt unde a avut un parcurs impresionant: din temniță a ajuns domn peste tot Egiptul. Acesta și-a ajutat familia și pe frații săi, veniți din țara Canaan în Egipt, din pricina foametei de 7 ani prevestite de Iosif, care primise darul tălmăcirii viselor. Iosif și-a iertat frații pentru trădarea lor. Tot despre iertare este și rugăciunea zilei de luni.
Rugăciunea zilei de luni
”Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilință recunosc și mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeiești. Deci, astăzi, că este luni și începutul săptămânii, mă rog cu umilință îndurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie și fără de voie, și-mi ajută să pun început bun și să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfântă Ta Răstignire!
O Doamne, astăzi îți dau sufletul și trupul meu și voința mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepsește-mă Doamne, după îndurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viață. Și iartă pe cei vii și pe cei răposați, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, și pe toți ne invredniceste de mărirea Ta în răi. La această pun mijlocitori pe Sfinții Tăi îngeri, către care zic:
O, cereștilor ajutători și păzitori ai oamenilor, vouă mă închin și va mulțumesc, pentru ajutorul și conducerea ce ne-o dați în toate zilele nouă, nevrednicilor și păcătoșilor. Scutiți-mă de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți, că să nu mai păcătuiesc de acum înaintea Dumnezeului meu! Învredniciți-mă să va văd la moartea mea, stând în jurul meu și să duceți sufletul meu în cer, că să se închine măririi Feței lui Dumnezeu, iar vouă să va mulțumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce ați avut pentru mine și binele vostru să-l spun cu glas neîncetat în veci. Amin.
