Matt și Dyana se cunosc încă din copilărie, cu trecerea timpului sentimentele lor au evoluat până când cei doi au ajuns să formeze o familie, iar în familia lor a apărut o mică minune pe nume Luella, fetița lor.
De curând Dyana a încărcat pe Facebook făcută de soțul ei în care ea doarme lângă fiica lor. Poza este însoțită de o istorioară atât de emoționantă încât m-au trecut fiorii când am citit-o. În mine a schimbat ceva, sper să schimbe ceva și în voi.
,,S-a întâmplat cu câteva zile în urmă. Fiicei noastre Luella îi ieșeau primii dințișori și plângea foarte mult. M-am culcat lângă ea ca s-o liniștesc și am adormit curând împreună…
- Propunere importantă: Femeile ar putea ieși la pensie cu 3 ani și jumătate mai devreme – iată condițiile
- MApN face precizări oficiale despre începerea încorporărilor
- Falko, calul campion mort în Bistrița-Năsăud: Dezvăluiri surprinzătoare despre recumpărarea sa de către afaceristul slovac și mărturia fostei proprietare
M-am trezit atunci când Matt deja venise acasă. Părea îngrijorat și avea lacrimi în ochi. M-am speriat atunci, dar mi-a explicat imediat că totul este bine, doar s-a emoționat atunci când
m-a văzut alături de fiica noastră și și-a dat seama cât de mult ne iubește. Fără să vrem, i-am amintit o istorie, pe care ne-a povestit-o duhovnicul nostru.
Asta s-a întâmplat în una din acele zile în care o lăsam pe Luella acasă și noi mergeam la biserică. După slujbă, vorbeam cu pastorul, care ne-a povestit un caz pe care l-a văzut într-un orfelinat din Uganda.
Fiind misionar, vizita des internatele și orfelinatele din diferite colțuri ale lumii, dar în orfelinatul din Uganda domnea o atmosferă deosebită. L-a uimit liniștea ”țipătoare” atunci când a intrat pentru prima dată în încăperea imensă cu aproximativ o sută de pătuțuri în care erau sugari…
Într-o astfel de încăpere, în mod normal, întotdeauna se aude plânsul cuiva, dar acolo absolut toți tăceau…
Preotul a întrebat pe cineva de ce toți copiii sunt atât de stranii și răspunsul care a urmat i s-a întipărit pentru totdeauna în minte. Atunci când ajung la orfelinat, toți copiii plâng neîncetat. Își exprimă durerea prin strigăt și își cheamă părinții în ajutor. După o săptămână însă, cu toții se liniștesc. Înțeleg că nu mai trebuiesc nimănui și nu are cine să-i aline.
Liniștea este un semn de deznădejde în sufletele celor mici. Copiii înțeleg că nimeni deja nu va mai veni să-i ia, posibil niciodată…
Istoria asta ne-a cutremurat. Ne-am promis să nu ignorăm niciodată plânsul copiilor noștri. Chiar și atunci când scâncește în timpul nopții, oricât de obosită aș fi, merg s-o liniștesc pe Luella.
Matt a înțeles totul fără cuvinte, atunci când m-a văzut în pătuț cu Luella. A pregătit cina în timp ce dormeam. Când m-am trezit, m-a cuprins strâns și a spus: ”Vă iubesc mai mult decât orice pe acest pământ…”
Dacă istoria Dyanei ți-a făcut inima să bată mai puternic, împărtășește-o prietenilor tăi.
