Păstrarea unor urme biologice ca acestea este o provocare. Țesuturile și moleculele organice se degradează, de regulă, mult mai repede decât structurile minerale care formează fosilele. De aceea, identificarea unor posibile resturi de celule sanguine într-un os atât de vechi ridică întrebări despre condițiile care au permis conservarea lor.
Grice și echipa ei propun că un rol important l-ar fi putut avea hausmannitul, un compus pe bază de mangan. Acesta s-ar fi format în interiorul și în jurul structurilor asemănătoare globulelor roșii, ajutându-le să rămână stabile înainte de fosilizare.
Același proces ar fi putut favoriza păstrarea unor urme de aminoacizi asociați colagenului. Ipoteza ar putea explica de ce unele componente chimice au rezistat atât de mult timp, chiar dacă țesuturile originale nu mai există în forma lor inițială.
Fosilele de Aratasaurus au fost descoperite în 2008, într-o mină din nord-estul Braziliei. Rămășițele au ajuns mai târziu la Muzeul Național al Braziliei, unde au continuat să fie studiate. Tocmai analiza unor fragmente păstrate în colecția muzeului a dus la identificarea structurilor care au declanșat cercetarea.
Descoperirea nu este acceptată fără rezerve.
Mary Schweitzer, profesoară la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, este cunoscută pentru cercetările sale despre vasele de sânge și țesuturile moi conservate în fosilele de dinozauri. Ea consideră că dovezile nu sunt suficiente pentru a confirma prezența globulelor roșii.
Una dintre obiecțiile sale ține de forma structurilor observate la microscop. Globulele roșii ale dinozaurilor ar fi trebuit să aibă un nucleu, specific celulelor sanguine ale multor vertebrate care nu sunt mamifere. Acesta ar fi creat o proeminență în centrul celulei, dându-i un aspect bombat pe ambele părți. În schimb, structurile identificate de echipa lui Grice par concave, ceea ce ridică posibilitatea ca ele să aibă o altă origine.
Schweitzer este însă mai convinsă de rezultatele chimice, care indică prezența hemului și a aminoacizilor asociați colagenului. Ea crede că fosilele conservate în condiții excepționale pot oferi mult mai multe informații decât se credea până acum. Tehnologiile moderne de analiză pun sub semnul întrebării ideea că toate moleculele organice originale dispar după cel mult un milion de ani.
Dacă prezența urmelor de globule roșii va fi confirmată, cercetătorii ar putea obține informații noi despre sângele, metabolismul și nivelul de activitate al dinozaurilor. Analiza moleculelor păstrate în fosile ar putea contribui la reconstruirea unor aspecte ale biologiei acestor animale care nu pot fi deduse doar din forma oaselor.
Totuși, echipa lui Grice avertizează că rezultatele nu înseamnă că ADN-ul sau proteinele complexe au supraviețuit în fosile timp de zeci sau sute de milioane de ani. Cercetătoarea spune că scopul studiului nu este găsirea unor molecule care să permită readucerea dinozaurilor la viață, ci stabilirea cantității de informație moleculară care poate rezista în timp.
