Un studiu clinic de fază III arată că baxdrostat, o substanță care blochează producția de aldosteron, poate reduce semnificativ tensiunea arterială, inclusiv pe timpul nopții. Rezultatele deschid perspective noi pentru pacienții greu de tratat, însă medicii cer atenție la monitorizarea potasiului și a funcției renale.
Tensiunea arterială rămâne ridicată chiar și după schimbarea tratamentului, iar valorile de pe tensiometru continuă să provoace îngrijorare. Pentru unii pacienți, aceasta este realitatea hipertensiunii arteriale rezistente, o afecțiune greu de controlat chiar și cu mai multe medicamente administrate simultan, potrivit Mondosanita.
Cercetătorii analizează însă o abordare nouă, care nu se limitează la blocarea efectelor hormonilor implicați în creșterea tensiunii, ci încearcă să oprească producerea acestora. În centrul atenției se află aldosteronul, hormonul care îi determină pe rinichi să rețină sodiu și apă, contribuind astfel la creșterea tensiunii arteriale.
Studiul clinic de fază III Bax24, publicat în revista medicală The Lancet, a evaluat eficiența baxdrostatului la persoane cu hipertensiune rezistentă. Rezultatele indică o scădere importantă a tensiunii arteriale măsurate continuu, timp de 24 de ore, la pacienții care au primit tratamentul în plus față de medicația obișnuită.
Aldosteronul și rolul lui în tensiune
Aldosteronul are un rol esențial în reglarea echilibrului dintre sodiu și potasiu, dar și în controlul cantității de lichide din organism. Acționează la nivelul rinichilor, unde favorizează reabsorbția sodiului și eliminarea potasiului.
Atunci când producția acestui hormon este prea mare sau nu mai corespunde nevoilor organismului, rinichii pot reține mai mult sodiu și apă. Volumul de lichid din circulație crește, ceea ce poate contribui la menținerea unor valori ridicate ale tensiunii arteriale.
Tratamentele folosite în prezent pot interveni în diferite puncte ale acestui mecanism. Unele medicamente blochează receptorii prin care aldosteronul își exercită efectele. Baxdrostatul acționează altfel: inhibă selectiv aldosteron-sintaza, enzima necesară producerii hormonului.
Medicamentul urmărește deci să reducă direct cantitatea de aldosteron produsă de organism, nu doar să împiedice acțiunea acestuia. Această diferență este una dintre direcțiile importante de cercetare în tratamentul hipertensiunii greu de controlat.
Studiul Bax24 a inclus 217 adulți diagnosticați cu hipertensiune arterială rezistentă. Participanții au fost repartizați aleatoriu în două grupuri: unul a primit baxdrostat, în completarea tratamentului antihipertensiv existent, iar celălalt a primit placebo.
Cercetătorii au constatat o diferență semnificativă între cele două grupuri după 12 săptămâni.
La pacienții tratați cu baxdrostat, tensiunea arterială sistolică medie, măsurată pe parcursul a 24 de ore, a scăzut cu 16,6 mmHg. În grupul care a primit placebo, reducerea a fost de numai 2,6 mmHg.
Diferența dintre cele două grupuri, atribuibilă tratamentului, a fost de 14 mmHg.
Un aspect important al cercetării este că tensiunea a fost evaluată pe parcursul întregii zile și nopți, nu doar în timpul unei consultații medicale. Monitorizarea ambulatorie arată cum evoluează valorile în condiții obișnuite de viață și poate evidenția inclusiv hipertensiunea nocturnă.
Rezultatele sunt încurajatoare pentru pacienții care nu reușesc să își controleze tensiunea cu scheme terapeutice complexe. Totuși, scăderea valorilor tensionale nu înseamnă automat că medicamentul a demonstrat deja mai puține infarcturi, accidente vasculare cerebrale sau decese. Aceste beneficii trebuie evaluate prin cercetări suplimentare.
Bax24 nu este prima dovadă clinică privind eficiența baxdrostatului. Un alt studiu de fază III, BaxHTN, publicat în august 2025 în New England Journal of Medicine, a analizat efectele medicamentului la 794 de pacienți cu hipertensiune arterială necontrolată sau rezistentă.
Participanții au primit baxdrostat în doze de 1 mg sau 2 mg pe zi, ori placebo, în completarea tratamentului antihipertensiv existent.
După 12 săptămâni, tensiunea sistolică măsurată în cabinet a scăzut cu 14,5 mmHg în grupul cu doza de 1 mg și cu 15,7 mmHg în grupul tratat cu 2 mg. În cazul pacienților care au primit placebo, reducerea a fost de 5,8 mmHg.
Comparativ cu placebo, diferența a fost de 8,7 mmHg pentru doza de 1 mg și de 9,8 mmHg pentru doza de 2 mg.
Cele două cercetări oferă perspective complementare: BaxHTN a evaluat tensiunea măsurată în cabinet, în timp ce Bax24 a urmărit valorile înregistrate prin monitorizare ambulatorie timp de 24 de ore. Împreună, rezultatele susțin potențialul inhibării producției de aldosteron în tratamentul hipertensiunii greu de controlat.
Chiar dacă rezultatele sunt promițătoare, baxdrostatul nu este lipsit de riscuri. Unul dintre principalele aspecte urmărite de cercetători este nivelul potasiului din sânge.
În studiul Bax24, reacțiile adverse au fost raportate la 52% dintre participanții care au primit baxdrostat, comparativ cu 37% în grupul placebo. La trei pacienți din grupul tratat a fost confirmată o concentrație a potasiului mai mare de 6 mmol/litru. În grupul placebo nu a fost înregistrat niciun caz de acest tip.
Creșterea potasiului, cunoscută drept hiperkaliemie, poate deveni periculoasă. Afectează activitatea electrică a inimii și poate provoca tulburări grave de ritm cardiac.
Din acest motiv, tratamentul cere verificarea analizelor înainte de începere și monitorizarea periodică a potasiului, a sodiului și a funcției renale. Pacienții cu afecțiuni renale sau cei care iau deja medicamente care pot crește potasiul au nevoie de o evaluare atentă.
Noul medicament nu trebuie privit drept o soluție care poate fi administrată fără supraveghere medicală și nici drept un înlocuitor automat pentru celelalte antihipertensive.
Nu orice valoare ridicată a tensiunii arteriale, înregistrată de o persoană care ia medicamente, înseamnă că aceasta suferă de hipertensiune rezistentă.
Înainte de schimbarea schemei terapeutice, medicii trebuie să stabilească dacă valorile reflectă într-adevăr o problemă greu de controlat sau dacă există factori care influențează rezultatele.
Hipertensiunea rezistentă este definită prin menținerea tensiunii peste valorile-țintă, în ciuda administrării a cel puțin trei clase de medicamente antihipertensive, inclusiv un diuretic, la dozele maxime tolerate. Evaluarea trebuie să țină cont și de măsurile privind stilul de viață.
Un criteriu esențial este confirmarea valorilor crescute prin măsurători efectuate în afara cabinetului medical, fie la domiciliu, fie prin monitorizare ambulatorie timp de 24 de ore.
Medicii trebuie să excludă mai întâi așa-numita pseudorezistență, situație în care tensiunea pare necontrolată, dar cauza nu este lipsa de eficiență a tratamentului.
Printre explicațiile posibile se numără efectul de halat alb, când tensiunea crește în cabinet din cauza emoțiilor sau a stresului asociat consultației. Pot modifica rezultatele și măsurarea incorectă: utilizarea unei manșete nepotrivite, poziționarea greșită a brațului sau lipsa repausului înainte de măsurare.
Alte explicații sunt dozele insuficiente, situație în care tratamentul poate să nu fi fost încă ajustat la nivelul necesar, și administrarea neregulată a medicamentelor. La administrarea neregulată pot contribui programul aglomerat, reacțiile adverse sau instrucțiunile neclare, care pot determina omiterea unor doze.
Mai există și combinațiile terapeutice neoptimizate, iar uneori schema de tratament trebuie revizuită înainte de introducerea unui medicament suplimentar.
Contează această etapă, pentru că un medicament nou nu rezolvă automat o problemă provocată de măsurători greșite sau de o schemă administrată necorespunzător.
O monitorizare corectă poate face diferența între un tratament eficient și unul care pare să nu funcționeze. American Heart Association recomandă utilizarea unui tensiometru validat, cu manșeta aplicată pe braț și adaptată circumferinței acestuia.
Pentru rezultate cât mai apropiate de realitate, sunt importante câteva reguli:
- Stați în repaus cel puțin cinci minute și goliți vezica urinară înainte de măsurare.
- Evitați cafeaua, fumatul și efortul fizic în cele 30 de minute precedente.
- Stați pe scaun, cu spatele sprijinit și tălpile pe podea, iar brațul sprijinit la nivelul inimii.
- Nu vorbiți în timpul măsurării și nu puneți manșeta peste haine.
- Efectuați două măsurători la interval de un minut și notați ambele rezultate.
Recomandarea este ca pacienții să nu măsoare tensiunea în mod repetat în momentele de anxietate și să păstreze doar valorile cele mai mari. Un jurnal consecvent, cu rezultatele înregistrate după un protocol stabilit împreună cu medicul, oferă informații mult mai utile.
De asemenea, este recomandat ca tensiometrul folosit acasă să fie adus la consultație. Medicul poate verifica dacă aparatul funcționează corect și dacă tehnica de măsurare este adecvată.
Când hipertensiunea rezistentă este confirmată, investigațiile trebuie să urmărească și eventualele afecțiuni care întrețin valorile crescute.
Printre cauzele posibile se numără bolile renale, anumite tulburări hormonale și apneea obstructivă în somn. Consumul excesiv de sare poate contribui, la rândul lui, la dificultatea controlării tensiunii.
Unele medicamente și substanțe pot interfera cu tratamentul antihipertensiv, de aceea medicul trebuie să cunoască toate produsele administrate de pacient, inclusiv cele fără prescripție medicală și suplimentele alimentare.
Potasiul necesită o atenție specială. Deși este un mineral esențial pentru funcționarea organismului, suplimentele cu potasiu și înlocuitorii de sare care conțin acest mineral pot deveni periculoși pentru persoanele cu afecțiuni renale sau pentru cele care urmează anumite tratamente.
O schimbare importantă a avut loc în mai 2026, când Administrația pentru Alimente și Medicamente din Statele Unite (FDA) a aprobat baxdrostatul, comercializat sub denumirea Baxfendy, pentru tratamentul hipertensiunii arteriale la adulții ale căror valori nu sunt controlate corespunzător cu alte medicamente.
Autorizația permite utilizarea sa în asociere cu alte tratamente antihipertensive. Este un moment important pentru această clasă terapeutică, deoarece baxdrostatul este primul inhibitor al aldosteron-sintazei aprobat în Statele Unite pentru această indicație.
Aprobarea americană nu înseamnă însă că medicamentul este automat disponibil și compensat în România sau în alte state europene. Accesul pacienților depinde de procedurile de autorizare și de deciziile privind disponibilitatea pe fiecare piață.
Pentru pacienții care continuă să aibă valori ridicate în ciuda tratamentului, recomandarea esențială rămâne reevaluarea schemei terapeutice împreună cu medicul cardiolog sau cu specialistul în hipertensiune. Dozele nu trebuie crescute, iar medicamentele nu trebuie întrerupte din proprie inițiativă.
Dacă valorile foarte mari ale tensiunii sunt însoțite de dureri în piept, dificultăți de respirație sau simptome neurologice, este necesară solicitarea imediată a ajutorului medical de urgență.
Cercetarea baxdrostatului aduce o perspectivă nouă în lupta împotriva hipertensiunii rezistente. Pentru pacienți, primul pas rămâne însă identificarea cauzei pentru care tensiunea arterială nu poate fi ținută sub control.
