Trei decese în șapte luni la același institut din Iași. Tinerii medici cer răspunsuri: „Suntem epuizați și ne este frică să vorbim”

Comunitatea medicală din România este din nou în stare de șoc. Doi medici rezidenți de la Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie din cadrul Spitalului „Sfântul Spiridon” Iași au murit în condiții neelucidate, în decurs de doar câteva săptămâni. Iar cu doar șase luni înainte, un alt deces neașteptat afecta aceeași instituție.

Trei pierderi tragice, în mai puțin de un an, fără o cauză certă și fără măsuri concrete până în prezent. În timp ce anchetele continuă, colegii vorbesc tot mai des despre stres, extenuare și o tăcere apăsătoare în sistem.

Primul caz: George Tilă, un rezident de 31 de ani, găsit mort acasă

Pe 28 martie, medicul rezident George Tilă, în vârstă de 31 de ani, a fost găsit fără viață în locuința sa din Bârlad. Era rezident în anul V și fusese repartizat pentru gărzi la Spitalul „Elena Beldiman” din orașul natal.

Nimeni nu știa ca ar fi suferit de vreo afecțiune gravă. Nu a lăsat vreun mesaj, nu și-a exprimat vreo temere sau suferință în perioada dinaintea tragediei. Moartea sa fulgerătoare a șocat familia, colegii și prietenii. Pe rețelele sociale au curs valuri de mesaje pline de durere și neputință.

Al doilea caz: Emanuel Mirel Luca, 28 de ani, aflat în plină pregătire pentru nuntă

Pe 13 aprilie, la doar trei săptămâni distanță, încă un rezident de la același institut – Emanuel Mirel Luca, 28 de ani – este găsit fără suflare în apartamentul în care locuia, în Iași. Era cunoscut ca fiind discret, conștiincios și extrem de implicat în munca sa.

Potrivit Ziarului de Iași, primele rezultate medico-legale indică leziuni pulmonare care ar putea fi asociate cu o infecție respiratorie severă. Însă detaliile finale urmează să fie stabilite în urma analizelor toxicologice și histopatologice.

Emanuel se pregătea de căsătorie și nu era cunoscut cu probleme de sănătate. Nu consuma alcool, nu fuma, ducea o viață echilibrată.

Mărturii din interiorul sistemului: „Ne este frică să spunem ce simțim”

După cele două tragedii, vocile tinerilor medici au început să iasă la suprafață. Pe grupurile interne de comunicare, frustrarea și teama au devenit teme comune. Mulți vorbesc despre epuizare cronică, lipsa sprijinului psihologic, dar și despre frica de a vorbi deschis, din teama că vor fi sancționați sau ignorați.

„Când doi colegi mor în același institut, la aceeași specializare, în mai puțin de o lună, trebuie să ne punem niște întrebări serioase”, a spus un rezident, sub protecția anonimatului, pentru HotNews.ro.

Conducerea Institutului recunoaște: „Este un mediu în care se muncește groaznic de mult”

Prof. dr. Anca Trifan, coordonatoarea Institutului de Gastroenterologie și Hepatologie Iași, a declarat că întreaga echipă este profund afectată de cele întâmplate. A confirmat presiunea uriașă care apasă pe umerii medicilor rezidenți, într-o secție cu un volum de pacienți foarte ridicat.

„Stresul e în fiecare secundă. La noi, poate mai mult decât în alte părți. E o muncă istovitoare și nu avem întotdeauna resursele necesare pentru a-i proteja pe cei mai tineri dintre noi”, a spus prof. Trifan.

Despre cazul lui Emanuel, a menționat că acesta nu a semnalat vreo problemă gravă, deși își făcuse analize și un CT recent. Însă între vineri și duminică, ceva s-a întâmplat. „Poate nu s-a simțit bine. Dar nu a spus nimic.”

Un al treilea caz: prof. dr. Gabriela Ștefănescu, moarte neașteptată la un congres medical

În septembrie 2023, prof. dr. Gabriela Ștefănescu, 56 de ani, a murit brusc într-o cameră de hotel din București, unde participa la un congres medical. Era activă profesional, respectată în întreaga țară și nu avea boli cronice cunoscute. Moartea sa a fost descrisă ca un „șoc” de către colegii din Iași.

Analize, intenții și promisiuni: vor fi suficiente?

Conducerea Institutului a anunțat că va demara o evaluare a programelor de lucru ale rezidenților, a numărului de gărzi, a volumului de muncă și a pauzelor efective. Se ia în calcul și implementarea unui sistem de monitorizare psihologică și screening de sănătate pentru cadrele medicale.

Însă pentru mulți din sistem, aceste măsuri vin prea târziu. Prea târziu pentru George. Prea târziu pentru Emanuel. Prea târziu pentru Gabriela.

Un sistem la limită. Și o întrebare care planează: câți mai trebuie să moară?

Cele trei decese nu pot fi tratate ca simple coincidențe. Ele reflectă vulnerabilitățile profunde ale sistemului medical românesc, în care suprasolicitarea este regula, iar grija pentru bunăstarea personalului este adesea o excepție.

Medicii tineri nu sunt doar studenți în practică – sunt profesioniști aflați la început de drum, oameni care își sacrifică sănătatea pentru binele pacienților. Iar sistemul trebuie să-i protejeze, nu să-i consume.

Până atunci, comunitatea medicală cere răspunsuri. Și schimbare.