Participanții au fost împărțiți aleatoriu în două grupuri. 96 de persoane au primit camupepimut, iar alte 48 au fost în grupul de observație și nu au primit vaccinul. Tratamentul a inclus șase administrări inițiale, pe parcursul a opt săptămâni, urmate de o pauză de două luni și apoi de patru doze de rapel.
Dintre cei 96 de pacienți din grupul care a primit vaccinul, 90 au putut fi evaluați din punctul de vedere al răspunsului imun. La 89 dintre ei, adică 98,9%, cercetătorii au observat o creștere a răspunsului celulelor T împotriva mutațiilor KRAS. La peste 80% dintre pacienții evaluați, reacția imună a fost de peste nouă ori mai puternică decât înainte de vaccinare.
Celulele T sunt o componentă importantă a sistemului imunitar. Ele pot recunoaște și ataca celulele infectate sau anormale. În cazul acestui tratament, sunt antrenate să identifice modificările genetice asociate tumorilor pancreatice.
Vaccinul a stimulat celulele T CD4, implicate în coordonarea răspunsului imun, dar și celulele CD8, care pot distruge direct celulele canceroase. La 87,6% dintre pacienții care au avut un răspuns imun, acesta a vizat și mutația KRAS specifică tumorii proprii.
Pentru Ben George, rezultatele arată capacitatea vaccinului de a învăța sistemul imunitar să recunoască aceste modificări genetice. Cercetătorul subliniază însă că următoarea etapă este stabilirea efectului acestei reacții asupra evoluției bolii.
Deși rezultatele privind activarea sistemului imunitar sunt încurajatoare, studiul nu și-a atins obiectivul principal. Nu a fost identificată o diferență semnificativă statistic între cele două grupuri în ceea ce privește supraviețuirea fără boală, adică perioada în care pacienții nu prezintă semne de recidivă sau de deces.
Durata mediană fără boală a fost de 23,8 luni în grupul care a primit camupepimut și de 21,2 luni în grupul de observație. Diferența nu a fost suficientă pentru a demonstra că vaccinul oferă un avantaj semnificativ în toată populația analizată.
În schimb, cercetătorii au observat rezultate mai promițătoare în anumite subgrupuri. Printre pacienții fără ADN tumoral circulant detectabil în sânge la începutul studiului, perioada fără boală a fost mai lungă în grupul vaccinat. La 18 luni, 70% dintre ei nu prezentaseră recidivă sau deces, comparativ cu 56% în grupul de observație.
Analiza exploratorie a arătat și că pacienții care au dezvoltat un răspuns imun mai puternic au avut rezultate mai bune în ceea ce privește perioada fără boală. Aceste observații trebuie interpretate cu prudență, pentru că nu înlocuiesc rezultatul obiectivului principal al studiului.
Tratamentul a fost, în general, bine tolerat. Reacțiile adverse grave au fost raportate la 6,3% dintre pacienții din grupul vaccinat și la 8,3% dintre cei din grupul de observație. Printre reacțiile asociate administrării vaccinului s-au numărat amețelile și simptomele asemănătoare gripei, în general de intensitate redusă.
Datele oferă motive pentru continuarea cercetărilor, dar nu demonstrează că vaccinul poate vindeca cancerul pancreatic sau că împiedică în mod sigur reapariția tumorilor. O nouă etapă, un studiu clinic de fază 3, este planificată pentru a verifica eficiența tratamentului pe un număr mai mare de pacienți. Cercetătorii iau în calcul administrarea unor doze suplimentare de rapel, dar și asocierea vaccinului cu alte terapii împotriva cancerului.
