În iulie 1931, Bucureștiul a fost cuprins de o caniculă istorică, iar presa vremii titra cu litere mari: „60 de grade în Capitală!”. Deși sună ca un scenariu apocaliptic, această valoare a devenit un mit urban repetat până în prezent. Dar cât de adevărată este povestea celor 60 de grade și cum a apărut această confuzie?
16 iulie 1931 – ziua în care Bucureștiul „s-a topit”
În plină vară, pe 16 iulie 1931, presa vremii anunța o temperatură record de 60°C în București. Titlurile șocante au stârnit panică și uimire, iar știrea a făcut rapid înconjurul țării. Totuși, în lipsa unor standarde moderne de măsurare și interpretare, acea valoare era… înșelătoare.
Ce s-a măsurat, de fapt?
Temperatura de 60°C se referea la căldura înregistrată la nivelul solului, nu la temperatura aerului, care este etalonul oficial în meteorologie. Solul expus direct la razele soarelui poate atinge valori mult mai mari decât aerul de la doi metri înălțime.
Temperatura aerului se măsoară standard la 2 metri deasupra solului, într-un spațiu umbrit și ventilat. Aceasta este metoda folosită în toate stațiile meteorologice din lume pentru măsurători oficiale.
Cât de cald a fost cu adevărat?
La stația meteorologică București–Filaret, una dintre cele mai vechi din Capitală, s-a înregistrat în acea zi o temperatură oficială de aproximativ 38,6°C la umbră. Valoare ridicată, dar deloc ieșită din comun pentru un climat temperat-continental.
De unde diferența atât de mare?
Specialiștii explică diferențele prin natura suprafeței:
„În lunile de vară, diferența dintre temperatura maximă a solului și cea a aerului variază între 20 și 35°C”, explică Mădălina Moise, expert climatolog la ANM.
Așadar, cele 60 de grade au fost reale – dar nu în aer, ci pe asfaltul încins sau solul expus radiației directe.
Cum s-a perpetuat mitul „recordului” de 60 de grade
Această informație a fost adesea reactivată în perioadele recente de caniculă, ca dovadă că „și pe vremuri era cald”. Însă folosirea ei ca argument împotriva încălzirii globale este eronată și lipsită de context științific.
Temperaturile record trebuie analizate în contextul metodelor standard de măsurare, nu pe baza relatărilor de presă din perioada interbelică.
Care este, de fapt, recordul de temperatură în România?
București:
- 5 iulie 2000 – s-au înregistrat 42,4°C la stația meteo oficială, cel mai ridicat nivel al aerului măsurat în Capitală.
La nivel național:
- 10 august 1951, Ion Sion (Brăila) – 44,5°C, recordul absolut de temperatură a aerului în România.
Temperatura solului poate ajunge la valori extreme
Temperatura solului poate depăși cu mult valorile aerului:
În vara anului 2007, la stația Filaret, s-au înregistrat 68,5°C la nivelul solului, în timp ce aerul era considerabil mai „răcoros”.
Diferențele apar deoarece suprafețele închise la culoare, cum este asfaltul, absorb intens radiația solară și se încing rapid.
Concluzie: 60 de grade în București? Da, dar doar pe jos
Mitul celor 60°C din 1931 este real doar parțial – a fost temperatura solului, nu a aerului. De aceea, nu poate fi considerată o valoare oficială și nu trebuie comparată cu datele moderne care respectă standarde stricte.
Pentru a înțelege corect fenomenele meteo extreme, este esențial să ne raportăm la date științifice corecte și măsurători oficiale, nu la senzaționalul jurnalistic al anilor ’30.
