Calendar ortodox. Pe data de 11 martie 2025, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Sofronie, patriarhul Ierusalimului, cunoscut pentru devotamentul său față de credință și pentru apărarea dogmelor ortodoxe. În această zi de sărbătoare, credincioșii merg la biserică pentru a se ruga și pentru a-i pomeni pe cei adormiți. Sfântul Sofronie este recunoscut pentru învățăturile sale teologice și pentru contribuțiile sale în consolidarea credinței ortodoxe.
Pe lângă cinstirea acestui sfânt, în această zi sunt pomeniți și alți sfinți, precum preacuviosul Pion, preotul sfintei Biserici din Smirna, și cuviosul părinte Gheorghe cel Nou, purtătorul de Dumnezeu și făcătorul de minuni. În tradiția ortodoxă, această zi este marcată de rugăciuni speciale și de pomeniri ale celor trecuți la cele veșnice, întărind astfel legătura spirituală dintre credincioși și sfinții lor ocrotitori.
Calendar ortodox. Viața Sfântului Sofronie
Sfântul Ierarh Sofronie s-a născut în cetatea Damascului, în jurul anului 550, într-o familie de creștini evlavioși, Plintos și Mira, oameni de seamă ai orașului. Crescut în spiritul credinței ortodoxe, încă din tinerețe s-a remarcat prin înțelepciune, cumpătare și o profundă dorință de cunoaștere. Studiind atât Sfintele Scripturi, cât și filosofia vremii, el a devenit un orator apreciat și un om de cultură, fiind supranumit „Scolasticul” sau „Sofistul”. De-a lungul vieții, Sfântul Sofronie a fost un important teolog, patriarh, filosof și apărător al dreptei credințe, luptând împotriva ereziei monotelite, condamnată ulterior la Sinodul VI Ecumenic de la Constantinopol.
În anul 570, Sfântul Sofronie a călătorit în Palestina pentru a se închina la Locurile Sfinte. Acolo, s-a stabilit în Mănăstirea Sfântului Teodosie cel Mare, unde a devenit ucenicul monahului Ioan Moscu, un călugăr învățat și autor al colecției hagiografice „Limonariu” sau „Livada duhovnicească”. Împreună, cei doi au străbătut numeroase mănăstiri și comunități monahale din regiuni precum Palestina, Antiohia și Egipt, culegând învățături duhovnicești și relatând experiențele trăite în scrierile lor.
Sfântul Sofronie era dornic să își aprofundeze cunoștințele spirituale și să împărtășească adevărurile credinței ortodoxe. În acest proces, a fost martor la numeroase minuni, iar într-un moment dificil al vieții sale, suferind de o gravă afecțiune oculară, a fost vindecat prin mijlocirea Sfinților Doctori fără de arginți Chir și Ioan. Drept recunoștință, el a scris „Viața Sfinților Chir și Ioan”, relatând minunile acestora.
În anul 619, la moartea mentorului său, Ioan Moscu, Sfântul Sofronie i-a respectat dorința de a-i duce trupul în Palestina, la Mănăstirea Sfântului Teodosie. Însă, din cauza incursiunilor păgâne în regiune, s-a văzut nevoit să părăsească Palestina, stabilindu-se pentru o vreme în Africa de Nord. Acolo, a devenit egumen al unei mănăstiri, unde s-a apropiat de Sfântul Maxim Mărturisitorul, alături de care a luptat împotriva ereziei monotelite.
Începând cu anul 633, Sfântul Sofronie și Sfântul Maxim Mărturisitorul au devenit principalii apărători ai învățăturii ortodoxe în fața monotelismului, o erezie care susținea existența unei singure lucrări în persoana lui Hristos, cea divină, negând astfel dimensiunea umană a Mântuitorului. Această învățătură greșită era susținută chiar de Patriarhul Serghie al Constantinopolului. Pentru a combate erezia, Sfântul Sofronie a alcătuit o colecție de texte patristice care afirmau clar existența celor două lucrări în Hristos, cea dumnezeiască și cea omenească.
Sfântul Sofronie a mers la Constantinopol pentru a discuta cu Patriarhul Serghie, însă demersul său nu a avut succes. Cu toate acestea, eforturile sale au pus bazele condamnării monotelismului la Sinodul VI Ecumenic din anul 680, confirmând importanța contribuției sale teologice. De-a lungul vieții, el a fost un model de credință, înțelepciune și dedicare pentru apărarea învățăturii ortodoxe, iar moștenirea sa spirituală continuă să inspire generații de credincioși.
Rugăciune pe care să o citești în această zi
„Dumnezeul Cel veșnic și Făcătorule al tuturor lucrurilor, Care în neajunsa Ta bunătate m-ai chemat din neființă la această viață, Care mi-ai dăruit harul Botezului și al noii nașteri de sus, Care ai pus pecetea Sfântului Duh pe mădularele trupului meu în Taina Mirungerii și Care mi-ai dat dorința de a Te căuta, Tu, singurul Dumnezeu Adevărat, auzi rugăciunea mea.
Eu n-am viață, lumină, bucurie, înțelepciune sau putere, decât numai în Tine, Dumnezeule. Nu îndrăznesc să ridic ochii spre Tine din pricina nedreptăților mele. Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi: , și încă: >Tot ceea ce veți cere în numele Meu voi face>, de aceea îndrăznesc să Te chem. Curățește-mă de toată întinăciunea trupului și a sufletului și învață-mă să mă rog Ție. Binecuvântează această zi pe care mi-ai dăruit-o mie, nevrednicului Tău rob, prin puterea binecuvântării Tale fă-mă vrednic în toată vremea și în tot locul de a vorbi și a lucra întru slava Ta, cu suflet curat, cu smerenie, răbdare și dragoste, cu blândețe, pace, bărbăție și înțelepciune, și de a fi totdeauna pătruns de prezența Ta.
În nemărginita Ta bunătate, Doamne, arată-mi calea voii Tale și dăruiește-mi să pășesc fără păcat sub privirea Ta. Doamne, Tu Care cercetezi inimile și rărunchii, știi de ce am nevoie. Tu cunoști orbirea și neștiința mea, dar cunoști și dorirea mea, durerile inimii mele și suferințele sufletului meu. De aceea Te rog ascultă-mi rugăciunea și prin Sfântul Tău Duh arată-mi calea pe care trebuie să merg. Și când voia mea cea vicleană mă va conduce pe alte drumuri, nu mă cruța Doamne, dă-mi doar putere pe calea sfințeniei Tale.
Prin puterea dragostei Tale dăruiește-mi să mă lipesc de bine. Păzește-mă de tot cuvântul și fapta aducătoare de moarte sufletului meu, de orice mișcare care ar putea să jignească sau să rănească pe fratele meu, învață-mă ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc. Iar dacă voia Ta este să tac, inspiră-mă să păzesc tăcerea într-un duh de pace, care să nu pricinuiască nici o întristare și nici o pagubă aproapelui meu.
Întărește-mă pe calea poruncilor Tale, Doamne, și până la ultima mea suflare nu îngădui să mă îndepărtez de la lumina cuvintelor Tale, astfel ca poruncile Tale să devină unica lege a ființei mele, atât aici pe pământ, cât și în viața veșnică. Da, Doamne, Te rog ai milă de mine, cruță-mă în necazul meu și în deznădejdea mea și nu-mi ascunde calea mântuirii. Multe și mari sunt cererile mele, Doamne, și totuși eu nu uit urâciunea păcatului meu. Ai milă de mine! Nu mă lepăda de la Fața Ta din pricina îndrăznelii mele, ci mai curând sporește în mine această îndrăzneală și dăruiește-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc după cum ai poruncit: cu toată inima mea, cu tot sufletul meu, cu toată mintea mea, cu toată puterea mea, cu toată ființa mea.
Da, Doamne, prin Duhul Tău cel Sfânt învață-mă bunătatea, viața dreaptă și cunoștința, ajută-mă să cunosc adevărul Tău înainte de a mă coborî în mormânt. Lungește-mi viața în această lume, până ce-Ți voi oferi o pocăință adevărată. Nu mă smulge la jumătatea zilelor mele, nici în răstimpul când sufletul meu este încă orb. Și când Îți va plăcea să pui capăt vieții mele, spune-mi ceasul morții mele, pentru ca să-mi pot pregăti sufletul să Te întâlnească. În acel ceas de temut, fii cu mine, Doamne, și dăruiește-mi bucuria mântuirii Tale. Curățește-mă de greșelile cele ascunse și de toată nedreptatea tăinuită în mine și dăruiește-mi răspuns bun înaintea Înfricoșătoarei Tale Judecăți. Da, Doamne, în mare Ta milostivire și în nemărginita Ta iubire primește-mi rugăciunea. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule Sfânt și Mare, Tu Însuți învață-mă smerenia Ta. Ascultă-mi rugăciunea și miluiește-mă pe mine, păcătosul. Amin”
