Împărțirea bunurilor la divorț ridică deseori semne de întrebare, mai ales atunci când este vorba despre o locuință oferită de părinți unuia dintre soți. Situația nu are un răspuns universal valabil, explică avocații, pentru că totul depinde de actul juridic prin care imobilul a fost transferat.
Cazul vânzare-cumpărare: bun comun al familiei
Avocatul Gabriela Ursărescu arată că, dacă părinții decid să treacă locuința pe numele copilului lor printr-un contract de vânzare-cumpărare, atunci imobilul devine bun comun al soților.
„Dacă părinții trec casa pe numele dumneavoastră printr-un contract de vânzare-cumpărare, atunci soția are drept, pentru că este bun comun dobândit în timpul căsătoriei”, a precizat avocatul.
Astfel, chiar dacă banii nu provin de la cei doi soți, simplul fapt că locuința a fost achiziționată în perioada căsătoriei o transformă într-un activ supus partajului.
Cazul donației: bun propriu, fără partaj
Situația se schimbă complet atunci când părinții aleg varianta unei donații.
„Dacă se face un contract de donație și se donează doar către dumneavoastră, atunci soția, la divorț, nu are niciun drept. Bunurile dobândite prin donație, chiar dacă apar în timpul căsătoriei, sunt bunuri proprii și nu se împart”, a explicat avocatul Gabriela Ursărescu.
Conform legii, donațiile și moștenirile sunt considerate bunuri proprii ale celui care le primește, indiferent de momentul în care sunt obținute.
Ce trebuie să știe familiile
Această diferență de regim juridic are consecințe importante pentru cupluri și pentru părinții care aleg să sprijine financiar copiii. O vânzare-cumpărare transformă locuința într-un bun comun al familiei, în timp ce o donație o păstrează ca proprietate exclusivă.
Cum casa este, de cele mai multe ori, cel mai valoros bun al familiei, lipsa unei înțelegeri clare poate duce la dispute tensionate și procese costisitoare în caz de divorț.
Concluzia:
- casă cumpărată în timpul căsătoriei → bun comun, se împarte la divorț;
- casă donată unuia dintre soți → bun propriu, nu se împarte.
