Lacrima Maicii Domnului, planta care produce mir, o bijuterie de floare. Cateva sfaturi de îngrijire, inmultire si câteva curiozitati.
Denumirea de Lacrima Maicii Domnului nu este întâmplătoare. Această plantă delicată, de culoare alb-rozalie, elimină, la atingere, un lichid incolor, ca lacrima, parfumat, bun la gust. De altfel, floarea de ceară Hoya Carnosa este folosită îndeosebi la confecționarea de metanii pentru călugări și creștini.
Lacrima Maicii Domnului înflorește vara, din mai până în septembrie, și este la mare căutare mai ales la Mănăstirea “Franciscana Măria Radna”, din județul Arad, în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, pe data de 15 august.
Atunci, credincioșii se strâng după slujba oficiată în cinci limbi și pornesc în pădurea din spatele mănăstirii în căutarea acestei flori care produce mir în mod natural.
Cei care o găsească la rădăcinile copacilor o culeg, o pun în apă, după care beau apa pentru a se vindeca de boli. Lacrima Maicii Domnului, văzută ca o floare făcătoare de minuni este ținută la loc de cinste pe tot anul.
Legenda care stă la baza denumirii plantei Hoya drept Lacrima Maicii Domnului o înfățișează pe Fecioara Maria vărsând lacrimi de durere la picioarele Fiului răstignit pe cruce. A mers apoi în Grădina Ghetsimani, locul unde se rugase IIsus înainte de a fi prins și răstignit. A închinat o rugă fierbinte către Dumnezeu în care îi cerea ca cei care i-au omorât fiul să fie iertați. Pentru că a vrut un semn al ascultării acestei rugăciuni, Dumnezeu a făcut să răsară mii de flori mici și albe, care s-au răspândit în întreaga lume, precum credința.
Lăsând la o parte apectul pur spiritual acestei flori speciale, ”Lacrima Maicii Domnului” este înzestrată cu proprietăți ornamentale deosebite, fie că este așezată în ghiveci, ca plantă de apartament, fie că este plantată în grădină.
Lacrima Maicii Domnului: Îngrijire, înmulțire, Înflorire
Hoya Carnosa, această bijuterie a florilor de apartament și de grădină este o plantă cățărătoare, perenă, cu tulpini lungi și flexibile, ce permit așezarea lor pe spalieri. Frunzele sunt lucioase, cărnoase și parfumate, de culoare verde închis. Florile sunt albe, grupate în formă de stea, iar în mijloc au culoarea roz și roșu. Florile emit picături dulci, incolore.
Lacrima Maicii Domnului înflorește abia la maturitate și doar pe tulpini mai lungi de 30 de cm. În timp ce unele specii ajung la maturitate în primul an de viaţă, altele ajung chiar și după cinci sau zece ani. Însă la baza înfloririi plantei se află o îngrijire adecvată, fie că vorbim de exemplare așezate în ghiveci, ca plante de apartament, fie că sunt plantate în exterior.
Temperatura, dar și modul de udare sunt esențiale în înjrijirea și înflorirea ”florii de porțelan”. Așadar, aceasta nu necesită căldură mare, dar nici o udare excesivă. Condițiile optime de temperature sunt 15-18 grade C și apă puțină. De asemenea, este important să nu îi schimbați locul prea des.
Udarea plantei Lacrima Maicii Domnului se face în mod regulat, evitându-se excesul de umezeală, care duce la putrezirea rădăcinilor și veștejirea frunzelor.
Dacă totuși vă aflați într-o astfel de situație, ca să salvați planta trebuie să o transplantați imediat într-un pămant proaspăt care să lase apa să se scurgă repede.
Atenție că substratul de cultură trebuie bine drenat, alcătuit din pămant de pădure, turbă fibroasă și nisip, în părti egale. Transplantarea se face primăvara și numai dacă este necesară.
Lacrima Maicii Domnului nu necesită îngrășăminte în exces, aceastea dăunând procesului de înflorire sau compromițându-l în totalitate.
Dar, odată ce bobocii sunt formați, trebuie să protejați planta de curenţii de aer, căldură excesivă şi secetă prelungită, care pot provoca îngălbenirea şi căderea acestora. De asemenea, nu aveți voie să tăiaţi tulpinile care au înflorit, măcar pedunculii florali (codiţele care au purtat florile) după trecerea florilor, aceștia fiind purtătorii noilor flori din anul următor.
Înmulțirea speciilor de Hoya se face prin butași prelevați vara sau primăvara, prin marcotaj șerpuit (îngroparea unor porțiuni din lăstarii fără flori) sau prin semințe.
Floarea de ceară: boli
Deși este o plantă rezistentă, udarea necorespunzătoare o poate deregla. Planta se redresează după o ce udarea este reglată.
