Părinții care sar să-și apere copiii chiar și atunci când aceștia greșesc. Cum ajunge protecția să se transforme în agresivitate

Greșelile profesorilor care pot transforma o discuție într-un conflict

La rândul său, Madi Rădulescu, Master Certified Coach (MCC) și managing partner al MMM Consulting International, consideră că responsabilitatea pentru deteriorarea relației dintre familie și școală nu aparține exclusiv părinților.

De ce unii adolescenți se refugiază în telefon, jocuri, alcool sau droguri. Ce se poate ascunde în spatele lui „nimeni nu mă înțelege”

Una dintre greșelile frecvente ale cadrelor didactice este etichetarea elevilor, în locul descrierii comportamentelor care trebuie corectate. „O greșeală frecventă este etichetarea copilului. Se spune foarte des: «Este obraznic», «Este neatent», «Nu este în stare», «Niciodată nu face». O variantă mult mai bună ar fi să dea un exemplu specific: «Copilul obișnuiește să întrerupă explicația în cursul clasei» sau «Copilul se adresează cu vorbe urâte colegilor lui»”, declară ea pentru „Adevărul”.

O altă problemă apare atunci când profesorii discută incidente individuale în fața celorlalți părinți sau pe grupurile de WhatsApp. Potrivit specialistei, expunerea publică poate provoca rușine, furie și reacții defensive, în loc să favorizeze colaborarea.

Totodată, Madi Rădulescu atrage atenția și asupra situațiilor în care profesorii acuză familiile că nu se ocupă suficient de copii, fără să cunoască dificultățile acestora, de la programul de muncă până la absența unui părinte sau problemele de sănătate.

Ce se întâmplă când profesorii ajung să se teamă de reacțiile părinților

Conflictele repetate pot afecta inclusiv modul în care profesorii își exercită autoritatea. Madi Rădulescu avertizează că intimidarea cadrelor didactice poate transmite elevilor un mesaj periculos despre respectarea regulilor.

Presiunea resimțită de profesori în relația cu familiile elevilor este evidențiată și de cercetarea internațională TALIS 2024, publicată de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) în 2025. Potrivit raportului, aproximativ 42% dintre profesorii de gimnaziu din sistemele educaționale participante consideră că gestionarea preocupărilor părinților sau tutorilor reprezintă o sursă importantă de stres. În România, procentul este de 28,6%, unul dintre cele mai reduse niveluri înregistrate în țările și economiile analizate.

„Profesorii devin ezitanți, preiau o presiune socială pe care o predau mai departe. În relația cu elevii…elevii primesc mesaje contradictorii, deci învață, de fapt, că își pot face singuri regulile”, subliniază specialista.

În aceste situații, pot fi dezavantajați inclusiv copiii care respectă regulamentele școlare, dar observă că alți elevi obțin excepții prin presiunile exercitate de familiile lor.

Ea atrage atenția și asupra consecințelor pe termen lung, inclusiv asupra felului în care copiii vor respecta regulile odată ajunși la maturitate: „De asemenea, consecința este, dacă ne uităm la faptul că acești copii cresc și se duc în societate, apoi ca adulți, cresc cu ideea că regulile sunt negociabile și dacă ești suficient de puternic și pui suficient de multă presiune, se pot face excepții.”

Specialista leagă acest comportament și de relația societății românești cu legea.

„Nu este de mirare că România, ca țară, este un loc în care foarte puțină lume are cu adevărat respect pentru lege și felul în care putem fenta regulamentele se învață din școală și este modelat inclusiv de relația părinților cu școala, dar și de relația școlii cu părinții”, subliniază aceasta.

În opinia sa, directorul școlii are un rol esențial în gestionarea unor asemenea conflicte. Acesta trebuie să protejeze profesorii de intimidări, dar și să verifice eventualele abuzuri asupra elevilor, fără să stabilească vinovății înainte de clarificarea faptelor.

Câți bani de buzunar ar trebui să primească un copil. Ce faci dacă îi cheltuiește pe toți din prima zi

„A fi imparțial nu înseamnă să dea dreptate tuturor, ci, dacă faptele indică o greșeală sau un abuz din partea profesorului, să îl trateze adecvat. Dacă există o greșeală sau un abuz din partea elevului, să aplice regulamentele respective și să se asigure că elevul înțelege consecințele faptelor sale”, mai spune ea.

Cum pot fi prevenite conflictele dintre părinți și profesori

Madi Rădulescu oferă și un exemplu dintr-o școală privată unde mărturisește că a participat recent la o dezbatere despre învățare, alături de aproape 60 de părinți și profesori, dar și de elevi și absolvenți. Întâlnirea a urmărit identificarea unor modalități de colaborare între membrii comunității școlare.

Specialista consideră că astfel de discuții ar putea fi organizate periodic și că școlile ar trebui să comunice cu familiile nu doar atunci când apar note slabe sau abateri disciplinare.

În alte țări există și soluții instituționale din care România s-ar putea inspira. Madi Rădulescu menționează sistemul francez de mediere gratuită și confidențială, la care pot apela părinții, elevii și personalul școlar atunci când dialogul se blochează, precum și acordurile privind comunicarea respectuoasă utilizate în Australia.

Pe plan local există deja o procedură pentru gestionarea cazurilor de violență școlară, însă aplicarea regulilor trebuie însoțită de disponibilitatea adulților de a colabora.

Pentru părinții care descoperă faptul că cel mic a greșit, Laura Găvan recomandă ascultarea acestuia fără judecăți pripite, urmată de verificarea faptelor și de o discuție despre responsabilitate.

„Poate că nu ți-a plăcut felul în care ți-a vorbit profesorul, iar despre asta putem discuta. În același timp, faptul că ai întrerupt ora nu a fost în regulă și putem vedea cum îți poți asuma și repara partea ta,” crede ea.

În relația cu școala, părintele poate solicita clarificări și poate semnala separat eventualele greșeli ale profesorului, fără să le folosească pentru a justifica un comportament nepotrivit al copilului.

Sursa: Adevărul