Cândva „tare ca fierul și iute ca oțelul”, industria siderurgică românească era mândria economiei naționale și cel mai mare producător de oțel din Europa de Sud-Est. Astăzi, însă, România a ajuns să construiască blocuri și autostrăzi cu oțel-beton importat din China, în timp ce combinatele locale dispar, unul câte unul.
O industrie considerată strategică la nivel mondial este aproape paralizată în România, chiar și într-un context în care cererea pentru materiale metalice, mai ales din zona apărării, este în creștere accelerată.
Combinatul de Oțeluri Speciale Târgoviște — de la glorie la ruină
Cu o istorie de peste 50 de ani, Combinatul de Oțeluri Speciale Târgoviște este imaginea fidelă a declinului industriei românești.
După Revoluția din 1989, combinatul s-a transformat în societate comercială pe acțiuni, iar în 2002 a fost preluat de grupul rus Mechel, care l-a împins ulterior în insolvență, acumulând datorii uriașe către stat.
În 2013, a fost vândut unei alte companii rusești pentru doar 230 de lei, o sumă simbolică.
Abia în 2022, combinatul a fost salvat de un grup italian, care a plătit aproape 40 de milioane de euro pentru o afacere ajunsă la doar 25 de angajați și pierderi constante.
Noii proprietari au promis investiții de peste jumătate de miliard de euro, însă optimismul inițial s-a estompat.
Carlo Beltrame: „În 2025 speram să nu mai depindem de importuri. Din păcate, nu s-a întâmplat”
În 2022, Carlo Beltrame, CEO-ul grupului italian, declara că România va putea renunța la importurile de fier-beton până în 2025.
Trei ani mai târziu, realitatea îl contrazice.
„În acest moment, Combinatul Târgoviște nu produce suficient pentru a impune standarde naționale. Este singurul loc din România unde se fabrică oțel-beton”, a spus Beltrame.
El explică faptul că România consumă anual între un milion și 1,5 milioane de tone de oțel-beton, din care aproape totul provine din import.
În 2024, producția internă abia a depășit 110.000 de tone, iar pentru 2025 se estimează 150.000 de tone — departe de necesarul real.
O industrie care se topește — la propriu și la figurat
În 1989, România producea peste 7 milioane de tone de oțel pe an.
Astăzi, producția a scăzut de cinci ori.
Combinatul Siderurgic Galați, odinioară simbol al economiei românești, și-a trimis cei aproape 5.000 de angajați în șomaj tehnic.
La Hunedoara, activitatea a fost oprită definitiv, după pierderi de peste 27 de milioane de lei în prima jumătate a anului.
„România nu mai produce aproape deloc oțel-beton pentru construcțiile rezidențiale. Importăm masiv, iar alte țări profită de această slăbiciune”, explică Ramona Ganea, specialist în vânzări.
Războiul din Ucraina, scumpiri record la oțel și locuințe
În 2022, odată cu izbucnirea războiului din Ucraina, România a pierdut principala sursă externă de oțel-beton.
Atacarea fabricilor ucrainene a dus la triplarea prețurilor: de la 3 lei/kg la până la 9 lei/kg.
Această explozie de prețuri s-a reflectat direct în costul locuințelor noi, care au ajuns să fie aproape duble față de 2020.
⚡ Energia, factorul care topește competitivitatea
Costurile uriașe la energie sunt principalul motiv pentru care industria siderurgică românească nu mai este competitivă.
„În România, energia este cu 43% mai scumpă decât în Spania. Nu putem fi competitivi în aceste condiții”, spune Cristian Nevzoreanu, Director Executiv Dacia.
„România plătește cel mai mult pentru energie din întreaga Europă. Nu avem scheme de sprijin pentru marii consumatori, așa cum există în alte state europene”, a adăugat Carlo Beltrame.
Fostul ministru al Economiei, Florin Spătaru, confirmă:
„Din păcate, statul nu a făcut nimic pentru a susține industria siderurgică. În alte țări, guvernele compensează parțial prețul energiei. În România, nu.”
Industria românească – tot mai mică, dar încă relevantă
În 1995, industria avea o pondere de 25% în PIB-ul României.
Astăzi, contribuția a scăzut la 15%, potrivit datelor Observator.
„În ultimii cinci ani, industria a crescut, dar mai lent decât economia în ansamblu. Asta înseamnă o pierdere de relevanță”, explică Iancu Guda, analist financiar.
Numărul angajaților din industrie a scăzut cu peste 10% în ultimii 15 ani, de la 671.000 la 605.000.
Totuși, acolo unde managementul a fost eficient, productivitatea a crescut, susținută de investițiile străine și accesul la piețele externe.
România are nevoie de o strategie industrială
„E responsabilitatea Ministerului Economiei să sprijine sectoarele strategice. Fără o industrie puternică, nu putem vorbi despre independență economică nici pentru România, nici pentru Europa”, avertizează Florin Spătaru.
Industria siderurgică este mai mult decât un sector economic — este un pilon al suveranității economice.
Fără ea, România riscă să devină complet dependentă de importuri și vulnerabilă la crizele externe.
Concluzie
România a trecut de la statutul de lider regional în producția de oțel, la o piață dependentă de importuri.
Fără investiții în energie, tehnologie și infrastructură industrială, siderurgia românească riscă să dispară complet — iar consecințele se vor simți în prețurile locuințelor, locurile de muncă și stabilitatea economică.
Episodul următor din campania „Cât costă să fii român” va analiza de ce plătim astăzi aproape dublu pentru o locuință față de acum cinci ani.
