Saptamana Patimilor este perioada de la Florii pana in Sambata cea Mare inclusiv. Conform randuielilor canonice, in aceasta saptamana se ajuneaza pana spre seara. Caracteristica esentiala a acestei saptamani sunt Deniile.
Rugaciunea de mai jos, care se regaseste la sfarsitul Acatistului Mantuitorului, este una specifica acestei Saptamani si i-a ajutat pe toti cei care au rostit-o:
Stapane Doamne Iisuse Hristoase, care pentru prietenul Tau Lazar ai plans, primeste lacrimile amaraciunii mele! Cu patimile Tale vindeca patimile mele! Cu ranile Tale tamaduieste ranile mele! Cu sangele Tau curateste sangele meu si amesteca in trupul meu mireasma trupului Tau de viata facator.
Fierea cu care de catre vrajmasi ai fost adapat sa indulceasca sufletul meu de amaraciunea cu care m-a adapat potrivnicul. Trupul Tau intins pe lemnul Crucii sa ridice catre Tine mintea mea cea trasa jos de demoni. Capul Tau pe care L-ai plecat pe lemnul Crucii sa inalte capul meu cel palmuit de potrivnici.
Preasfintele Tale maini, pironite de necredinciosi pe cruce, sa ma aduca spre Tine din prapastia pierzarii, precum a fagaduit preasfanta gura a Ta. Fata Ta, care a primit palmuiri si scuipari de la cei blestemati, sa straluceasca fata mea cea intinata de faradelegi. Nu am inima indurerata spre cautarea Ta. Nu am pocainta, nici umilinta care intorc pe fii catre mostenirea lor. Nu am, Stapane, lacrima mangaietoare.
Intunecatu-s-a mintea mea intru cele lumesti si nu poate privi catre Tine cu durere. Racitu-s-a inima mea de multimea ispitelor si nu se poate infierbanta cu lacrimile dragostei catre Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Vistieria bunatatilor, daruieste-mi pocainta desavarsita si inima indurerata ca sa ies cu tot sufletul spre cautarea Ta, pentru ca fara Tine strain sunt de tot binele. Parintele Care Te-a scos din sanurile Sale in afara de timp si vesnic sa innoiasca in mine trasaturile chipului Tau.
Parasitu-Te-am eu, Tu nu ma parasi! Iesit-am de la Tine, iesi spre cautarea mea, du-ma in pasunea Ta si numara-ma impreuna cu oile Tale cele alese si ma hraneste impreuna cu ele din verdeata dumnezeiestilor Tale Taine, al caror locas este inima curata, intru care se vede stralucirea descoperirilor Tale, mangaierea si odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine intru scarbele si intru chinurile de multe feluri. Acestei straluciri invredniceste-ne si pe noi, cu harul si cu iubirea Ta de oameni, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!
