O familie tânără credea că a scăpat de moștenirea toxică de la Love Canal mutându-se într-o casă de vis, lângă un pârâu, la marginea orașului. Apoi au apărut bărbații în costume de protecție, scrie The New York Times.
Prima dată când Lexi Hawk a simțit că ceva nu e în regulă, se juca în curte cu fetița ei, Bailee. A auzit un avion care părea să zboare chiar deasupra lor. Când a ridicat privirea, l-a văzut: înainta foarte încet, razant cu vârfurile copacilor. A trecut peste casă iar și iar.
„Mă întrebam: «Ce se întâmplă? Suntem atacați?»”, își amintește ea.
- Pensii indexate din 2027 și noi forme de sprijin pentru familii. Ce măsuri propune Guvernul Luca Niculescu
- Alertă alimentară! 4 mărci populare de cafea, retrase de pe piață – conțin pesticide, substanțe toxice și urme de insecte
- Moment cu subînțeles la Asia Express. Postarea despre Loredana Chivu și Ana-Maria Mocanu a stârnit comentarii
Era vara lui 2024. Un an mai târziu, Hawk și Bailee erau din nou afară când trei bărbați au oprit cu o camionetă în fața casei. Unul a coborât și a început să plimbe un contor Geiger prin iarbă.
„Mi-au spus să nu-mi fac griji, că probabil era doar o piatră”, povestește ea. Unele roci, i-au explicat, pot avea o radioactivitate naturală, la niveluri scăzute. „Eram puțin îngrijorată”.
Apoi, vara aceasta, după o tură la salonul de coafură, a ajuns acasă și a găsit pe proprietate o echipă de bărbați îmbrăcați din cap până în picioare în costume de protecție. Unul dintre ei săpa gropi în curte cu un mic excavator galben.
„Era ca o scenă dintr-un film de groază”, spune Hawk. „Parcă intram cu mașina direct într-un coșmar”.
Căsuța albastră, pe un singur nivel, din Niagara, statul New York, ar fi trebuit să fie o oază suburbană pentru Hawk, 24 de ani, și partenerul ei, Trevor Bradley, 26 de ani. Amândoi își petrecuseră mare parte din viață în câmpul minat toxic din apropiere, Niagara Falls, un oraș mic în care Love Canal – locul probabil celui mai cunoscut dezastru ecologic din istoria Americii – este doar cel mai faimos dintre zecile de depozite de deșeuri din zonă.
În primăvara aceasta, autoritățile au contactat locuitori de pe o fâșie de aproape 100 de kilometri din vestul statului New York, de la suburbiile din Niagara Falls până la un șir de orășele agricole de la sud de Buffalo, cu o solicitare alarmantă: le permit oficialilor să le testeze proprietatea pentru radioactivitate?
Dintre cele 1.400 de gospodării care au primit solicitarea, 38 ar putea avea nevoie de decontaminări ample. Patru erau atât de radioactive încât Corpul de Ingineri al Armatei SUA s-a oferit să mute imediat familiile. Așa au aflat Hawk și Bradley că își lăsaseră fetița de trei ani să se joace într-o curte contaminată cu toriu-232 și alți izotopi radioactivi.
Cei doi păstrează acum harta pe care le-au dat-o angajații guvernului și care arată radioactivitatea de pe proprietatea lor. E acoperită cu sute de puncte, fiecare reprezentând o măsurătoare cu contorul Geiger. Punctele albastre, precum cele de pe aleea de acces, indicau un risc radioactiv scăzut. Cele galbene – risc ridicat – brăzdau gazonul.
Punctele roșii – radiații pe care oficialii le-au descris drept „încinse la roșu” – acopereau pădurea și urmau o potecă spre pârâu, oprindu-se la un leagăn pe care Bradley i l-a construit fiicei lui. E locul preferat de joacă al lui Bailee.
„De ce mai locuiesc aici?”, a spus Bradley la câteva minute după ce a primit harta. „Și cum îmi țin fata în siguranță?”
Lexi Hawk și-a petrecut mare parte din copilărie la bunicii ei, într-o casă de lângă Military Road, în Niagara. Aveau o piscină supraterană în care înota toată vara cu cei opt veri ai ei, care veneau des în vizită. Se jucau în leagăne și se bălăceau în Gill Creek. Când îi apuca spiritul de aventură, verii traversau pârâul și explorau cinematograful în aer liber abandonat de pe malul celălalt.
„Prindeam răcușori, peștișori care treceau pe lângă noi, broaște”, spune Hawk. „Era atât de distractiv”.
Casa bunicilor era un refugiu față de haosul de acasă. Tatăl ei era în marină și lipsea luni întregi, iar mama ei se lupta cu dependența de opioide și intra și ieșea din închisoare. Șapte membri ai familiei s-au îmbolnăvit de cancer, spune ea, iar șase au murit, printre care și bunica ei.
„Asta m-a cam dat peste cap în adolescență”, spune Hawk. „Am început să fac prostii, să fumez iarbă”.
Nici Trevor nu a avut o copilărie ușoară. Când era mic, locuia la cinci străzi de Love Canal, un cartier evacuat în anii ‘70, după ce locuitorii au aflat că groapa de deșeuri toxice de sub casele lor provocase, cel mai probabil, sute de malformații congenitale, boli rare și decese premature.
Chiar și la decenii după ce depozitul toxic de la Love Canal fusese acoperit și, chipurile, izolat, Bradley spune că subsolul casei familiei lui duhnea a chimicale.
Înșiră un lung șir de nenorociri medicale. Mătușa lui s-a îmbolnăvit la 20 și ceva de ani de o boală misterioasă care a chinuit-o până la moartea ei, la 53 de ani. Bunica lui a murit de leucemie la 34 de ani. Era a opta persoană de pe stradă care murea de leucemie, spune el; cea mai tânără avea 12 ani.
Hawk și Bradley s-au cunoscut în liceu; Lexi avea 15 ani, Trevor 16. După o săptămână de relație, Trevor s-a mutat la Lexi și familia ei.
„Am trecut prin atâtea morți”, spune Hawk. „Așa că amândoi ne-am zis: «Nu avem pe nimeni în afară de noi doi»”.
Hawk s-a făcut coafeză, iar la 18 ani conducea deja un salon Supercuts. Într-un an a strâns destui bani ca să-și cumpere propria casă – căsuța albastră aflată chiar în spatele locuinței bunicilor ei, pentru 129.000 de dolari. Era într-o zonă cu școli bune, la capătul unei străzi liniștite, mărginită de pădure și de iubitul ei Gill Creek.
Continuarea pe pagina următoare »
