Ploaia rece se lovea de asfaltul Bucureștiului, transformând străzile într-un decor sumbru. Alexandru, un taximetrist aflat în mijlocul unor probleme financiare, tocmai ieșea din clădirea parcului auto. Tocmai fusese concediat. Facturile, ratele și datoriile îl apăsau ca o povară grea.
Însă, în mijlocul propriilor griji, o imagine i se întipărise în minte: o femeie însărcinată, singură, abandonată în ploaie. În ciuda riscurilor, o luase în mașină și o ajutase să ajungă într-un loc sigur. Acea alegere îi schimbase viața.
O decizie care a costat un loc de muncăAjuns acasă, Alexandru se prăbuși pe canapeaua uzată. Telefonul sună. Era Mircea, prietenul și colegul său:
— Ce s-a întâmplat, frate? De ce te-a dat afară Vochin?
— Am luat o femeie însărcinată din stradă. Tocmai fusese eliberată din penitenciar.
— Știi cât e de paranoic șeful nostru, mai ales după atacurile asupra taximetriștilor. Nu acceptă riscuri.
— Dar nu puteam să o las acolo…
Mircea oftă:
— Mereu ai avut suflet bun, prea bun pentru meseria asta. Hai că încerc să-ți găsesc altceva.
Dimineața următoare, Alexandru porni în căutarea unui nou loc de muncă. Însă, cu doar opt clase și experiență doar ca taximetrist, refuzurile veneau unul după altul.
După-amiază, telefonul îi sună. Un număr necunoscut.
— Domnul Alexandru Dumitru?
— Da, eu sunt.
— Sunt Victor Stănescu, avocat. Trebuie să discutăm urgent. Vă pot întâlni peste jumătate de oră pe Bulevardul Unirii?
Confuz, acceptă.
Adevărata identitate a femeii pe care a ajutat-oÎn cafenea, avocatul îi povesti cine era de fapt femeia pe care o ajutase. Ioana Ionescu provenea dintr-o familie influentă, proprietara unui imperiu economic. Fusese condamnată pe nedrept pentru fraudă, într-un complot orchestrat de fostul său partener. După cinci ani în detenție, fusese achitată.
În acea noapte ploioasă, fusese abandonată de fostul soț, amenințată că îi va fi luat copilul. Alexandru fusese singurul care îi întinsese o mână de ajutor.
— Familia Ionescu apreciază oamenii care ajută fără să ceară nimic în schimb. Ioana vrea să vă ofere un post de șofer personal, cu un salariu de trei ori mai mare decât la taxi și cazare în vila familiei.
O întoarcere spectaculoasăA doua zi, Alexandru se întoarse la parcul auto. Dar nu ca șofer de taxi.
Dintr-un Mercedes S-Class negru, îmbrăcat elegant, coborî împreună cu Ioana Ionescu. Directorul Vochin, uluit, îi privi șocat.
— Domnul Vochin? spuse Ioana cu calm.
— Da… da, sunt eu.
— Sunt proprietara Ionescu Trading. Am înțeles că sunteți interesați de un contract important cu noi.
Directorul înghiți în sec. Contractul cu Ionescu Trading urma să salveze firma sa de la faliment.
— Alexandru, fostul dumneavoastră angajat, este șoferul meu personal și va superviza derularea contractului.
Vochin, palid, nu avu de ales decât să accepte.
Un nou începutÎn săptămânile următoare, viața lui Alexandru se schimbă radical. De la un apartament modest, ajunse să locuiască într-o vilă elegantă.
Într-o seară, Ioana, întoarsă de la medic, îl chemă pe terasă.
— Știi, Alexandru, oamenii care ajută fără să ceară nimic în schimb sunt cei mai rari. În închisoare am văzut puține lumini într-un întuneric absolut. Tu ai fost una dintre ele.
— Oricine ar fi făcut la fel… spuse el modest.
— Nu, nu oricine.
O lecție despre bunătate și destinContractul semnat cu parcul auto prevedea cursuri obligatorii pentru șoferi și kit-uri speciale pentru situații de urgență, inclusiv pentru femeile însărcinate.
Două luni mai târziu, Ioana născu un băiețel sănătos. Alexandru fu ales naș și copilul primi numele Adrian Alexandru Ionescu.
La botez, foștii colegi și chiar Vochin asistau emoționați. Alexandru nu mai era doar un simplu taximetrist concediat.
Uneori, o simplă alegere făcută din inimă poate schimba un destin.
