Foarte mulți dintre români, atunci când trec pe lângă o biserică, fie că se află în mașina personală, pe jos, în tramvai sau autobuz, obișnuiesc să își facă cruce. Așadar, de ce se face cruce când treci pe lângă o biserică. Ce semnifică gestul, de fapt. Puţini credincioşi ştiu asta.
De ce este bine să te închini când treci pe lângă o biserică. Ce semnifică gestul făcut de forte mulți români
Este imposibil să mergem prin oraș și să nu dăm de o biserică în drumurile noastre, astfel că cei mai mulți când se văd prin fața sau spatelului lăcașului sfânt se închină.
Privirile sau chiar cuvintele unora din cei prezenți la gestul celor credincioși sunt dezaprobatoare. Însă aceștia nu știu că cei care fac asta, se închină când trec pe lângă biserică, își mărturisesc credința fiind astfel mai aproape de Dumnezeu.
Când este indicat să îți faci cruce, chiar dacă nu te afli în fața bisericii
Credincioșii sunt sfătuiți să recurgă la acest gest atunci când trec prin fața unei biserici, când aude clopotele, când trece pe lângă un cortegiu funerar, când tună și fulgeră, când plouă cu grindină, când sunt prinși în bezna undeva și e gata să se rătăcească.
În plus, celor ce cred în Dumnezeu le este recomandat când cineva îi spune cineva o veste care îl zguduie, când i se vorbește de nenorocirea cuiva, când se așază la masă, când se scoală de la masă, când începe lucrul, când pleacă într-o călătorie…etc.
Conform Bisericii, credinciosul când trece pe lângă o biserică, se închină ca să dea mărturie de credință. Își afirmă credința. Chiar dacă acest lucru nu e scris undeva, omul cu credință face asta deoarece e normal să îți faci cruce atunci când treci pe lângă Casa lui Dumnezeu Dumnezeu, potrivit basilica.ro.
Închinarea, obicei de pe vremea Apostolilor
De asemenea, însemnarea cu semnul crucii este o deprindere creștinească foarte veche, de pe timpul Sfinților Apostoli. „La fiecare pas și la fiecare faptă ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci”, se arată în Tertulian, De corona, c. 3, Migne, P.L., II, col. 99.
În plus, crucea nu lipsește niciodată de pe vârful turlelor bisericilor și al clopotnițelor, iar în cimitire, cei răposați așteaptă învierea morților sub ocrotirea ei. Vasele și odăjdiile sfințite ale bisericilor sunt împodobite cu cruci, multe biserici sunt zidite în chipul crucii, iar cărțile bisericești sunt pline de cântări în cinstea Sfintei Cruci.
Crucea alungă diavolul
Nu în ultimul rând, crucea alungă diavolii. Cum câinele fuge de bățul cu care a fost lovit, tot așa și dracul fuge de crucea care îi amintește că prin ea a fost biruit.
„Crucea, zice Sfântul Ioan Damaschin, este pavăza, arma și semnul de biruință împotriva diavolului”, iar Biserica noastră cântă: „Doamne, armă asupra diavolului crucea Ta ai dat-o nouă, că se îngrozește și se cutremură, necutezând a căuta spre puterea ei”.
